duminică, 17 august 2014

Fenomenul Raynaud

      În special adolescentele și femeile adulte se plâng de învinețirea picioarelor. De fapt e vorba de o triplă reacție paloare (albire) /cianozare (învinețire) /înroșire. Vasele acestor persoane sunt foarte sensibile la inervația simpatică reprezentată de adrenalină și noradrenalină cunoscută ca reacția chimică de stres a organismului nostru.


      În astfel de condiții critice pentru existența noastră (întâlnirea cu un animal sălbatic, un conflict social, profesional, domestic), strânge vasele tegumentului (ale pielii) și redirecționează sângele spre mușchi pentru ca aceștia să poată intra în acțiune.
      Pe vasele acestor subiecți există un număr mai mare de receptori pentru adrenalină și noradrenalină sau chiar dacă numărul lor nu este crescut, ei sunt mult mai sensibili.
      Mai există și a treia variantă descărcare exagerată de mediatori simpatici ai vasoconstricției din neuronii adrenergici și din medula suprarenală - miezul glandei suprarenale situată, așa cum îi spune numele, deasupra rinichiului și considerată un imens galion simpatic al stresului.
      Un rol important în fenomenul Raynaud îl joacă și hiper-vâscozitatea sangvină (un sânge gros) datorită nehidradării adecvate (consum scăzut de lichide), unor stări de hiper-coagulabilitate (sarcină, utilizarea de contraceptive orale, neoplasme, boli inflamatorii cronice, boli autoimune cum ar fi lupusul eritemato-sistemic). Toate acestea modifică reologia sângelui - lichidul vital circulă mai greu prin vasele noastre ca o melasă, ca o miere lichidă și nu ca o apă de izvor.


      Din punct de vedere clinic pacientul sau mai frecvent pacienta (de 5 ori mai multe femei sunt afectate decât bărbații), în general atunci când se expune la frig și nu are mânuși, mai ales dacă face o presiune manuală pe un element rece (strângerea unui ghidon, al unei manete) declanșează tripla colorație a fenomenului Raynaud:

1. Inițial un spasm al arteriolelor (arterele mici care vin spre țesuturi cu un sânge curat, oxigenat, roșu deschis - blocarea acestei circulații nutritive duce la paloarea mâinilor și răcirea lor) - avem prototipul feminin eminescian - frumoasa cu mâini palide și reci. Senzația este de furnicături, înțepături, arsuri, într-un cuvânt parestezii (senzații anormale la nivelul extremităților afectate).
2. Cianoza, învinețirea - sângele stagnant în vene nu mai este înlocuit cu sânge proaspăt din circulația arteriolară și se va dezoxigena puternic, oxigenul fiind trecut în țesuturi. Se accentuează răcirea și paresteziile.
3. Înroșirea - este semnul de revenire la normalitate, reapare dilatația arteriolară și un sânge curat, oxigenat, roșu, pătrunde printr-un sistem de vase extrem de dilatate, compensator, avide să hrănească un țesut aflat în deficit de oxigen. Pacienta simte o senzație de fierbințeală, de pulsație și chiar simte o circulație lichidă prin piele.


      Lucrurile se repetă și chiar în forme agravante prin reexpunerea la frig. Recomand acestor subiecți să evite pe cât posibil frigul, să-și aleagă profesii de interior (indoors) și atunci când se expune unor temperaturi scăzute să poarte mânuși groase, îmblănite.
      O situație cu totul specială o reprezintă industria de prelucrare a cărnii unde lucrează multe femei. Deși halele sunt acoperite, ele sunt extrem de reci pentru a respecta condițiile igienico-sanitare. Le recomand femeilor care lucrează în acest domeniu să poarte mânuși groase, de bumbac, de lână sau alte fire naturale și abia peste acestea să-și pună niște mânuși mari, cauciucate. Periodic să-și introducă pentru un interval de timp mâinile în apă caldă.  Vasodilatația prin temperatura crescută e bine venită. Mecanismul e simplu: frigul strânge vasele pielii pentru a diminua pierderea de căldură în circulația sangvină de suprafață, iar căldura excesivă din mediul exterior induce vasodilatație pentru a permite pierderea căldurii corporale prin sângele care mergând prin vasele superficiale, se răcorește.
      Tratamentul medicamentos constă în ungerea tegumentului cu substanțe vasodilatatoare din clasa nitroglicerinei (celebrul produs din dinamita lui Nobel) și administrarea pe cale orală de vasodilatatoare de tip pentoxifilină și a unor anti-agregante de tip acid acetilsalicilic, trifusal, clopridogrel. Rezultate bune au fost obținute și cu calciu-blocantul nifedipină, care blocând intrarea calciului în celula musculară netedă a vasului îi previne contracția, inducând relaxarea și vasodilatația. Deoarece s-au descris fenomene de furt vascular la nivel coronarian, adică dacă un vas al inimii este înfundat el va fi și mai mult văduvit de sânge prin dilatarea vaselor colaterale normale. La pacienții cu angină pectorală, ischemia (deficitul de flux sangvin) se poate agrava. De aceea e necesar sfatul unui cardiolog pentru terapia cu nifedipină în cazul în care subiectul suferă de angină pectorală cu placă de aterom ce determină o stenoză fixă.
      În general, populația Raynaud e una tânără și feminină, aici riscul de infarct cardiac instalându-se după 50 de ani. Dar cum în general bolile astăzi debutează la vârste mai mici, prudența se impune.



      Un medicament interesant este sulodexidul, atât injectabil cât și oral, un agent trofic arterial și venos, element de refacere a reologiei (curgerii) sangvine. Un altul este Gingko biloba, o frunză lobată a unui pom care a rezistat bombardamentelor nucleare de la Hiroshima și Nagasaki. Această plantă este anti-mutagenă - previne modificările genetice anormale și implicit cancerul, dilată vasele întregului corp îmbunătățind vederea, auzul, performanța cerebrală și sexuală, anulând fenomenul Raynaud.
      Hidratarea adecvată - minim 2l pe zi la adult, evitarea fumatului, a consumului de alcool, a excesului de grăsimi saturate sunt măsuri firești pentru sănătatea vaselor.
      Tratarea bolilor de fond care asociază fenomenul Raynaud duce la ameliorarea situației nedorite afiliate. 



      Aș face diferența între fenomenul Raynaud și boala Raynaud. Fenomenul Raynaud apare doar atunci când este asociat unor alte boli: boli autoimune, cancere, stări de hiper-coagulabilitate. Iar boala Raynaud nu are nici o explicație dovedită, etiologia ei bazându-se pe supoziții. Prin urmare sunt mai multe boli Raynaud decât fenomene Raynaud.
      Am preferat să intitulez acest studiu fenomenul Raynaud deoarece nu am vrut să vă sperii că suferiți de o boală anume. Fenomenul e mai degrabă ceva colateral, ce aparține unei alte suferințe. E ceva adăugat fără implicații grave. Și până la urmă s-ar putea să am și dreptate. Peste ani de zile se vor găsi în mod cert cauzele bolii Raynaud și ea va deveni fenomen.


Dr. Cosmin Ștefan Georgescu
17.08.2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu