Domnul Profesor Universitar Ion
Oltean, somitate a Agronomiei și Entomologiei românești în vizită la Giurgiu
Domnul profesor Ion Oltean a venit la
Giurgiu pentru a superviza din punct de vedere academic, ca reprezentant al
Ministerului Învățământului, sesiunea de bacalaureat din toamnă. Dar nu numai
în această calitate l-am descoperit. Ci în aceea de om. M-a sunat deoarece
vizionase o emisiune tv în care promovam renașterea culturală a Giurgiului prin
intermediul învățământului, pledam pentru un învățământ unidisciplinar făcut
din dragoste de carte. Ne-am plimbat prin Parcul Alei, prin pădurea Bălănoaia,
prin comuna Stănești vizitând natura verde a Giurgiului și a împrejurimilor
sale. La fiecare pas îmi detalia mersul armonios al unei gâze pe care o încadra
cu pasiunea unui colecționar de fluturi din romanele lui Jules Verne. Am aflat
că are doi copii medici, o fată și un băiat, și o soție, Lia, medic de familie.
Fata, Andrada, din această toamnă, predă diabetologie la Universitatea din Cluj
la catedra reputatului profesor Hâncu. Băiatul, Sebastian, este atașat de
pediatrie.
Domnul profesor Ion Oltean este coautor al
unor tratate de entomologie și al unor cărți de strictă specialitate privind
combaterea ecologică a dăunătorilor. A reușit prin tehnici simple, aproape
preistorice, dar având la bază cunoștințe ce depășesc secolul nostru și ne
aruncă în viitoarele ere ale microscopiei și tehnologiei de înaltă performanță.
Cum să ne explicăm altfel că domnia sa reușește cu ajutorul unei foițe adezive
să prindă masculii unei singure specii atrași de feromonii femelei sintetizați
în laborator ? Nici o insectă benefică cum ar fi albina, nu este prinsă în
această capcană. Și celelalte specii parazite sunt lăsate în pace pentru a nu
strica un echilibru de milenii. Este suficient să scoatem din nișa ei o
insectă, ca alta potențial mai dăunătoare să-i ia locul. Cartoane și lemne spongioase
mult mai penetrabile decât scoarța copacului sunt aduse ca momeală pentru toate
insectele xilofage. Circuitul de ascensionare pe trunchiul pomilor fructiferi
este întrerupt din benzi colante. Deoarece o anumită culoare le place
insectelor care atacă cireșele și anume culoare galbenă – ținte false încărcate
în pigment icteric le atrag la infinit din vârful pomului care rămâne roditor.
Dar nu numai pentru aceasta vreau să-i
mulțumesc domnului profesor Ion Oltean, venind de la Universitatea din Cluj
tocmai la noi aici, în Câmpia extremă la înfrățirea cu Dunărea. Vreau să-i
mulțumesc pentru faptul că la Stănești a avut răbdare să vorbească vreme de
câteva ore cu o fetiță, Cristina, care la nici zece ani își etala diplomele,
medaliile și răsfoia și citea din revista literară a Școlii Academician Marin
Voiculescu în care publicase.
Domnul profesor a făcut o analiză
psihologică și stilistică deopotrivă a desenelor pe care Cristina le expusese
în revistă. Ghiocelul cu două corole, nemaiîntâlnit în natură, denotă profunda
dragoste cu care fetița este înconjurată de cei dragi, iubire pe care și ea o
răsfrânge amplificat.
Domnul profesor a reușit să dea un suflu
de încredere și voință crescândă candidaților la sesiunea din toamnă a
bacalaureatului din județul Giurgiu. Este unul dintre motivele pentru care rata
de promovabilitate aproape s-a triplat față de toamna trecută și s-a apropiat
simțitor față de cea a anului acesta a Bucureștiului. Copiii nu au mai privit
examenul ca pe o tenebra ci ca o treaptă de urcat spre un viitor al lor și
numai al lor. Cum poți să-i sensibilizezi mai mult pe tineri decât spunându-le
că examenul de bacalaureat înseamnă în traducere din limba franceză examenul de
maturitate al vieții lor, proba hotărâtoare a unui destin ce se dorește
prolific. Fără îndoială un rol enorm l-a avut propriul lor efort, abnegația
familiei ce le-a stat aproape și profesorii ce le-au fost dascăli de anvon
științific și spiritual.
Domnul profesor Ion Oltean mi-a trimis
un colet cu cărți: despre insecte, despre piramide, despre Turnul Eiffel, toate
gofrate și brocate în cărți de mare ținută artistică și enciclopedică. Îi
mulțumesc pentru cel mai frumos cadou al vieții mele, prietenia cu un
intelectual rasat cu care m-am plimbat pe străzile Giurgiului până mult după
miezul nopții și cu care în final derulam pe ecranul ordinatorului imagini de
la licențe, masterate, doctorate, stagii în țară și în străinătate, toate cu
niște tineri silitori cărora domnul profesor le-a fost nu numai mentor ci și
naș de cununie, semn că împlinirea științifică trebuie să poarte pecetea
divină.
Domnul profesor a plecat din Giurgiu,
dar nu s-a îndepărtat niciodată de urbea pe care a cunoscut-o prima dată în
septembrie 2015. Am avut onoarea să-i fiu ghid. Acum domnia sa îmi poartă spiritual
pașii prin gândul marilor savanți și filozofi ai lumii trimițându-mi în fiecare
dimineață câte un panseu. Mă roagă să-i dau replica cu gândurile mele, ca la
tenis. L-au impresionat cele două cărți pe care i le-am oferit: Sfaturi pe care
nu i le-aș da nimănui și Aforisme – Made in Giurgiu. Domnul profesor mi-a făcut
chiar propunerea pe care am acceptat-o cu mare satisfacție de a scrie o carte:
Replici personale din Giurgiu la marile reflecții ale omenirii.
Pentru mine domnul profesor Ion Oltean a
fost ceea ce pentru Andrei Pleșu sau Gabriel Liceanu a fost Constantin Noica.
Peripatetismul domniei sale m-a purtat în lumi pe care nu le cunoșteam și care
îmi erau deschise: entomologia, bionica, genetica speciilor.
Noica le reproșa discipolilor săi că nu
știu elina și germană suficient de bine pentru a-i citi pe clasici în original.
Mie, domnul profesor Ion Oltean nu mi-a reproșat nimic dar m-a lăsat cu o
discreție de ardelean că lumea nu începe și nu se sfârșește acolo unde cred eu.
Spre deosebire de Noica, nu m-a așteptat
la Păltiniș, într-un loc al recluziunii forțate, ci a venit la mine acasă. Mi-a
bătut în geam ca un Înger al Bunei Vestiri. A avut forța să plece la fel de
evanescent cum translucidă îi fusese venirea. Ca orice mare savant, știe să se retragă
la timp înainte de a dărui totul. Discipolului nu trebuie să-i dai decât fărâma
de lumină care să-i amintească traseul, calea, marea inițiere. Și a mai fost
ceva. Când l-am cunoscut pe profesorul Ion Oltean aveam aproape 44 de ani,
adică trecuseră cei 20 de ani obligatorii pentru ca Robinson să se întâlnească
cu un alt om pe o insulă. Ai nevoie de timp ca să pregătești marea întâlnire,
observa Andrei Pleșu. Mie, Dumnezeu mi-a dat acestă răgaz și mi-a încununat
așteptarea.
Domnul profesor Ion Oltean e un copil
mare. O insectă ce se metamorfozează mereu spre stadii larvare, dornic de hrană
spirituală, dar pe care nu o metabolizează pentru sine ci o trimite prin mii de
pori și canalicule spre alții. E un licurici, un luminofor, un purtător de
lumină. Aripile sale sunt deschise întotdeauna spre răsărit. Zboară împotriva
rotației pământului menținând ziua neasfințită. Prin domnia sa entomologia a
pătruns în specia umană îmbogățind-o și detronând-o întrucâtva de pe un soclu
prea sus situat de la Darwin încoace.
Dr. Cosmin
Ștefan Georgescu, 23 septembrie 2015
Postări
