miercuri, 23 septembrie 2015

Domnul Profesor Universitar Ion Oltean, somitate a Agronomiei și Entomologiei românești în vizită la Giurgiu



Domnul Profesor Universitar Ion Oltean, somitate a Agronomiei și Entomologiei românești în vizită la Giurgiu


        Domnul profesor Ion Oltean a venit la Giurgiu pentru a superviza din punct de vedere academic, ca reprezentant al Ministerului Învățământului, sesiunea de bacalaureat din toamnă. Dar nu numai în această calitate l-am descoperit. Ci în aceea de om. M-a sunat deoarece vizionase o emisiune tv în care promovam renașterea culturală a Giurgiului prin intermediul învățământului, pledam pentru un învățământ unidisciplinar făcut din dragoste de carte. Ne-am plimbat prin Parcul Alei, prin pădurea Bălănoaia, prin comuna Stănești vizitând natura verde a Giurgiului și a împrejurimilor sale. La fiecare pas îmi detalia mersul armonios al unei gâze pe care o încadra cu pasiunea unui colecționar de fluturi din romanele lui Jules Verne. Am aflat că are doi copii medici, o fată și un băiat, și o soție, Lia, medic de familie. Fata, Andrada, din această toamnă, predă diabetologie la Universitatea din Cluj la catedra reputatului profesor Hâncu. Băiatul, Sebastian, este atașat de pediatrie.
        Domnul profesor Ion Oltean este coautor al unor tratate de entomologie și al unor cărți de strictă specialitate privind combaterea ecologică a dăunătorilor. A reușit prin tehnici simple, aproape preistorice, dar având la bază cunoștințe ce depășesc secolul nostru și ne aruncă în viitoarele ere ale microscopiei și tehnologiei de înaltă performanță. Cum să ne explicăm altfel că domnia sa reușește cu ajutorul unei foițe adezive să prindă masculii unei singure specii atrași de feromonii femelei sintetizați în laborator ? Nici o insectă benefică cum ar fi albina, nu este prinsă în această capcană. Și celelalte specii parazite sunt lăsate în pace pentru a nu strica un echilibru de milenii. Este suficient să scoatem din nișa ei o insectă, ca alta potențial mai dăunătoare să-i ia locul. Cartoane și lemne spongioase mult mai penetrabile decât scoarța copacului sunt aduse ca momeală pentru toate insectele xilofage. Circuitul de ascensionare pe trunchiul pomilor fructiferi este întrerupt din benzi colante. Deoarece o anumită culoare le place insectelor care atacă cireșele și anume culoare galbenă – ținte false încărcate în pigment icteric le atrag la infinit din vârful pomului care rămâne roditor.
        Dar nu numai pentru aceasta vreau să-i mulțumesc domnului profesor Ion Oltean, venind de la Universitatea din Cluj tocmai la noi aici, în Câmpia extremă la înfrățirea cu Dunărea. Vreau să-i mulțumesc pentru faptul că la Stănești a avut răbdare să vorbească vreme de câteva ore cu o fetiță, Cristina, care la nici zece ani își etala diplomele, medaliile și răsfoia și citea din revista literară a Școlii Academician Marin Voiculescu în care publicase.
        Domnul profesor a făcut o analiză psihologică și stilistică deopotrivă a desenelor pe care Cristina le expusese în revistă. Ghiocelul cu două corole, nemaiîntâlnit în natură, denotă profunda dragoste cu care fetița este înconjurată de cei dragi, iubire pe care și ea o răsfrânge amplificat.
        Domnul profesor a reușit să dea un suflu de încredere și voință crescândă candidaților la sesiunea din toamnă a bacalaureatului din județul Giurgiu. Este unul dintre motivele pentru care rata de promovabilitate aproape s-a triplat față de toamna trecută și s-a apropiat simțitor față de cea a anului acesta a Bucureștiului. Copiii nu au mai privit examenul ca pe o tenebra ci ca o treaptă de urcat spre un viitor al lor și numai al lor. Cum poți să-i sensibilizezi mai mult pe tineri decât spunându-le că examenul de bacalaureat înseamnă în traducere din limba franceză examenul de maturitate al vieții lor, proba hotărâtoare a unui destin ce se dorește prolific. Fără îndoială un rol enorm l-a avut propriul lor efort, abnegația familiei ce le-a stat aproape și profesorii ce le-au fost dascăli de anvon științific și spiritual.
        Domnul profesor Ion Oltean mi-a trimis un colet cu cărți: despre insecte, despre piramide, despre Turnul Eiffel, toate gofrate și brocate în cărți de mare ținută artistică și enciclopedică. Îi mulțumesc pentru cel mai frumos cadou al vieții mele, prietenia cu un intelectual rasat cu care m-am plimbat pe străzile Giurgiului până mult după miezul nopții și cu care în final derulam pe ecranul ordinatorului imagini de la licențe, masterate, doctorate, stagii în țară și în străinătate, toate cu niște tineri silitori cărora domnul profesor le-a fost nu numai mentor ci și naș de cununie, semn că împlinirea științifică trebuie să poarte pecetea divină.
        Domnul profesor a plecat din Giurgiu, dar nu s-a îndepărtat niciodată de urbea pe care a cunoscut-o prima dată în septembrie 2015. Am avut onoarea să-i fiu ghid. Acum domnia sa îmi poartă spiritual pașii prin gândul marilor savanți și filozofi ai lumii trimițându-mi în fiecare dimineață câte un panseu. Mă roagă să-i dau replica cu gândurile mele, ca la tenis. L-au impresionat cele două cărți pe care i le-am oferit: Sfaturi pe care nu i le-aș da nimănui și Aforisme – Made in Giurgiu. Domnul profesor mi-a făcut chiar propunerea pe care am acceptat-o cu mare satisfacție de a scrie o carte: Replici personale din Giurgiu la marile reflecții ale omenirii.
        Pentru mine domnul profesor Ion Oltean a fost ceea ce pentru Andrei Pleșu sau Gabriel Liceanu a fost Constantin Noica. Peripatetismul domniei sale m-a purtat în lumi pe care nu le cunoșteam și care îmi erau deschise: entomologia, bionica, genetica speciilor.
        Noica le reproșa discipolilor săi că nu știu elina și germană suficient de bine pentru a-i citi pe clasici în original. Mie, domnul profesor Ion Oltean nu mi-a reproșat nimic dar m-a lăsat cu o discreție de ardelean că lumea nu începe și nu se sfârșește acolo unde cred eu.
        Spre deosebire de Noica, nu m-a așteptat la Păltiniș, într-un loc al recluziunii forțate, ci a venit la mine acasă. Mi-a bătut în geam ca un Înger al Bunei Vestiri. A avut forța să plece la fel de evanescent cum translucidă îi fusese venirea. Ca orice mare savant, știe să se retragă la timp înainte de a dărui totul. Discipolului nu trebuie să-i dai decât fărâma de lumină care să-i amintească traseul, calea, marea inițiere. Și a mai fost ceva. Când l-am cunoscut pe profesorul Ion Oltean aveam aproape 44 de ani, adică trecuseră cei 20 de ani obligatorii pentru ca Robinson să se întâlnească cu un alt om pe o insulă. Ai nevoie de timp ca să pregătești marea întâlnire, observa Andrei Pleșu. Mie, Dumnezeu mi-a dat acestă răgaz și mi-a încununat așteptarea.
        Domnul profesor Ion Oltean e un copil mare. O insectă ce se metamorfozează mereu spre stadii larvare, dornic de hrană spirituală, dar pe care nu o metabolizează pentru sine ci o trimite prin mii de pori și canalicule spre alții. E un licurici, un luminofor, un purtător de lumină. Aripile sale sunt deschise întotdeauna spre răsărit. Zboară împotriva rotației pământului menținând ziua neasfințită. Prin domnia sa entomologia a pătruns în specia umană îmbogățind-o și detronând-o întrucâtva de pe un soclu prea sus situat de la Darwin încoace.

Dr. Cosmin Ștefan Georgescu, 23 septembrie 2015

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu