Frumoasa care nu știa cum o cheamă
Era odată o fată atât de frumoasă cu
părul mătăsos și galben ca spicul grâului, cu umerii rotunzi ca merele, sâni
pârguiți și picioare zvelte.
Când tinerii veneau să o pețească și o
întrebau cum o cheamă ea răspundea mereu altfel: Maria, Ioana, Elena.
Terminându-se numele de fete își dădea nume de flori sau de fructe, de
anotimpuri și țări sau de emoții și pasiuni.
Tinerii care se lăudau că au cucerit-o
se certau când ajungeau să îi rostească numele deoarece fiecare spunea că a
iubit pe altcineva.
Adevărul e că oamenii se ciondăneau în
zadar. Ei iubeau ceva anume din viața lor și numele era normal să fie altul.
Iar fata frumoasă cu o sumedenie de nume probabil mai există și astăzi din
moment ce oamenii se îndrăgostesc de ea.
Cosmin
Ștefan Georgescu
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu