DETALII LITERA SI LINIA
ANDREI MARIANA
-CRITICA LITERARA-
La
linii nu ma pricep , la litere cat de cat dar litera si
linia mi-au deschis apetitul spre a ingemana aceste doua
notiuni.
De fapt literele sunt linii frante in
zborul lor spre zenit . Luati caligrafia chineza pe care o
stapaneste atat de bine Ciprian Andrei si veti deslusi
sensul tainic al zborului de cocor sau al susurului de
cascada surprins pe stampa.
Ioana Andrei ne-ar
aduce moliciunea buchiilor portugheze frematate de un
cantec ce aduce a tango dar care este o tanguire
portuara dintr-un capat al Europei.
Mariana Andrei a
reusit sa deseneze si sa scrie in acelasi timp. Harul
acesta l-au mai avut Tia Pelzt , Nichita Stanescu , Marin
Sorescu , Salvador Dali.
Desenul detensioneaza pagina tiparita creaza spatii de fuga gandului incorsetat de metafore .
Mariana Andrei deseaza chipuri de oameni dragi intalniti pe ulita sau in propria casa.
Ulita este in perspectiva artistei extensia camerei .
Pe ultima coperta are curajul sa ne prezinte miniaturial fotografiile celor desenati .
Devoalarea
e brutala si intru- catva anti estetica dar profund
etica . Avem nevoie de o decriptare a contururilor pline
de viata .
S-a spus ca necazul picturii romanesti e
ca s-a oprit la peisaje. Mariana Andrei recupereaza acest
neajuns si abunda in reprezentari schematice si naive
ale celor pe care ia cunoscut pana in adancul sufletului ca
printr-o grupa de insectar .
Insa figurile sunt vii le poti decola ca pe niste abtipilduri si gonfla cu existenta .
Liniile bine arcuite pe pagina ne amintesc de tusurile lui Goya cinice si suave deopotriva .
Daca
Mariana Andrei ar fi colorat spatiile dintre linii
si-ar fi ratat opera intocmai artistului chinez care la un
concurs terminand primul de desenat un sarpe i-a pus si
picioare si astfel a fost descalificat.
Scrisul
scriitoare de aceasta data este paradigmatic amintind de
povestirea ,, a murit Luchi,, a Otiliei Cazimir
tulburatoarea poveste a primei zi de scoala in care micutei
Luchi de la Gradinita toti ii zic Otilia fiindca acum
e scolarita...
Astfel de rime simpatice abunda in
mintea noastra daca stim sa citim cu cheie paginile
memorialistice ale Marianei Andrei .
E usor de
inteles de ce Dan Mucenic rafinat culegator de amintiri
a prins intr-unul din inelele nautilusului sau aceasta
capodopera a vietii domestice . Mariana Andrei povesteste
cum isi cauta umiforma si cum nici una nu i se potrivea
datorita neuniformitatii sale si iesirii de sub clopotul
gaussian .
In fiecare an a avut parte de alt profesor
de franceza si a fost singura eleva care a stiut ca
in limba lui Voltaire ,,izvor,, se spune,, source,,
Pentru un astfel de spirit desprins din primordium nici nu era greu sa gaseasca acesta vocabula .
Desi
la doi pasi de Liceul Maiorescu urmeaza la sfaturile
parintilor Liceul Tudor Vianu si apoi va devenii
profesoara emblematica de limba franceza a scolii generale
Mihai Eminescu din Giurgiu.
Descrierea timpului ne
aminteste de Alexandru Dragomirescu , Heidegger si Einstein.
Totul e ralativ iar iesirea din timp e de tip proustian .
Viziunea
asupra artei didactice are ceva micasian si pestalozzian
ascensionand in papinism . Profesorul tanar isi aroga
statutul de mentor atotscient cel matur se ia la
intrecere cu discipolii luminati iar cel varstnic
patriarhal si celest se lasa devorat de cei care ii
succed. Linia si litera inceputul si sfarsitul , Alfa si
Omega . De la imago day la scriptum day . Restul e
tacere.
Dr Cosmin Stefan Georgescu
Franta 29. 02.2016
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu