Scrisoare deschisă adresată domnului Cosmin Crețu-Director al Teatrului Tudor Vianu din Giurgiu din partea unui tiz

SCRISOARE  DESCHISA  ADRESATA  DOMNULUI  COSMIN  CRETU  DIRECTOR  AL  TEATRULUI  TUDOR   VIANU  DIN  GIURGIU  DIN  PARTEA  UNUI  TIZ

Domnule  Director,   

 Lumea    e  o  scenă  . Și  noi  suntem  actori.

Plângem  când  ne  naștem   speriați  de nimicnicia   acestei  lumi .Iar  când  murim  se  găsește  cineva  să  strige  ,, Regele  a  murit! trăiască  regele!,,

Avem  buzunarul plin  cu  pâine    din  care   aruncăm    din  mansarda    filosofică  al  lui  Cioran   anafură   pentru    clovnii  bătrâni   care  așteaptă pe  trotuar   să  fie  angajați. Trăim  într-o matcă  iar  furia  deluviului  nu  face  decât  să  ne  sporescă   nouă , ființe  arboricole, pofta  de Cer.

Cleopatra    adăpostită  la  picioarele  Sfinxului   îi  oferă  lui  Cezar   pisica  sacră  a  Egiptului    care  știa    să   electrizeze   sala   cu  interpretările  ei  thalice .

Pierdem  scrisori  în  nopți furtunoase    și  ne  trăim  năpasta    destinului  nostru   Mitic. Troienele  își plâng  soții  și o fac  într-un  mod  lipsit  de  teatralitate   ca  într-o punere  în  scenă  al  lui  Andrei  Șerban în  care  simți ca  spectator   la  propriu  împunsăturile  lancei  și  vezi  elicopterul   coborând  pe  scenă  în  visul  unei  nopți de  vară.

Mazilu ne  invită  la  un  iaurt    iar  Mușatescu  la  un  titanic  vals  totul  într-un  joc  de-a  vacanța    în  care  nu  știi    dacă   Mircea  Crețu   este   marele  patron   al  cărui  nume  este  în  scris    pe   bumbii  oricărui  muritor   sau  profesorul  ce  refuză   să adauge  o  erată   la  ultima  oră.

Anca  Alecsandra   joacă  a  o  mie  una  reprezentație   din  nopțile  Seherezadei  și o  face  cu  atâta  farmec  încât  iubitele   nu  mai  dorm   iar   Intrusa   borgesiană   e achitată  în  pragul  crimei   doar  din  dorința  de  a    repovesti în  vis  fără Mască   superioritatea  fantasticului  în  fața  realului.

 Ieșirea  în  stradă  a  actorilor  seamănă    cu  ieșirea în  piață  a  tinerilor   la  Revoluție .

Vor  veni  tancurile     și ei le  vor  întâmpina  cu  flori .

Actorul   este  propriul  lui  trup    devenit  spirit  el  nu  poate  muri. Dar  în  schimb  poate  învia    cu  fiecare  rol.  Și investitura   în  funcția  de  director  al  teatrului  Tudor  Vianu  din  Giurgiu  e  un  rol , Cosmin,pe  care  îl vei  juca    așa  cum  ne-ai  obijnuit    cu  bronz  pe  față  și  imortalizat  statuar .  În  realitate  vei  fii  viu  pipăibil  cu  mâna  atins    în  coridoarele  metroului  ,  în  halele fabricilor  ,  în  lumina  istovitoare   a soarelui  din  Parcul  Mihai  Viteazu în care  copii  care  se  ivesc  nu sunt acolo pentru nimeni decât pentru  Prevert.  Tinerii  vor  veni  lângă tine   și  vor  face  școală  de  actorie    așa  cum  își  dorea  Noica   o  școală  în  care  la  drept  vorbind  să  nu  se  predea  nimic.

Pentru  cei  ninși  de  ani   vei  deschide  larg  ușile  teatrului    întocmai  lui  Tănase  care  strecura  la  Cărăbuș   studente    în  al optzecelea    an .

Fii  actorul    rolului  tău  și  joacă-l  întocmai lui   Moliere    murind  pe  scenă  în  aplauzele  interminabile   ale  unui  public  care  nu  va  crede  niciodată  că  tu    ți-ai putut  da  viața    pentru  el.

Semnez  doar    cu  numele  în  speranța    că  nu   mi  se  va  ghici  prenumele .

Dr  Georgescu 

 Franta   27 .03.2016