duminică, 14 septembrie 2014

Colegiul Ion Maiorescu - Troia giurgiuveană (versiunea integrală a unui discurs prescurtat)





Onorată audiență,
Vă solicit doar trei minute de atenție și unul de aplauze. M-am îmbrăcat în uniformă fiindcă așa mi-a spus mama și am ascultat-o, doar mi-e mamă și profesoară maioresciană...
      Prea Sfinția Sa Episcopul Ambrozie al Giurgiului ne-a amintit frumoasele cuvinte ale lui Creangă: ,,Copilul e copil să se joace, calul să tragă și preotul să citească,, - dar să citească cele sfinte și cele cu suflet scrise.
      Spun și eu că primele manuale școlare au fost la noi ceasloavele cu care Creangă, copil fiind, nu a prins doar muște ci le-a deprins slova, pe care a transformat-o apoi într-o biblie din Moldova Țicăului - Amintirile din copilărie.
      Domnul Viceprimar Alexandru Vladu întreba unde sunt consilierii. Sunt aici, pe aceste trepte spre intrarea în cancelarie și unul din ei sunt eu.
      Doamna preoteasă în iie înflorată oferind icoane distinșilor invitați spunea că mulți liceeni formați aici au ajuns în America. Acum, America a venit aici. Prin această festivitate ținută pe un gazon ce amintește de acela al Casei Albe, păstrând însă splendoarea antică a Grădinii lyceumului atenian.
      Domnul Director Ion Dincă, sărbătoritul zilei, la cei 84 de ani, directorul pe viață al Colegiului, amintea de tradiție, de zămislirea în 1869 a Colegiului.
      Dacă privim din curtea interioară, Colegiul e o cetate, înconjurat din toate părțile de ziduri. Este o biserică imensă cu pronaos și naos descoperite Cerului. Acoperișul de șindrilă a căpătat aripi și s-a înălțat ca în poeziile Anei Blandiana și ca în mitul lui Icar ce nu va mai muri.
      Deschis spre Dumnezeu, acest spațiu virtual și real de o potrivă, al existenței noastre adolescentine, dobândește accesul la eternitate, chiar dacă clopoțelul sunând subit transformă veșnicia în geometrie.
      Frasinul a dat muguri din nou și a devenit platan într-o evoluție a speciilor.
      Cetatea Tebei s-a construit cântând. Zidurile se ridicau singure pe acorduri muzicale. Așa s-a întâmplat și acum, unde preget de câteva luni, echipa de constructori a ridicat spre cer năzuințele noastre.
      Elevilor prezenți, și elevi suntem cu toții indiferent de vârstă, atâta timp cât vrem să mai învățăm ceva, le spun că acest Colegiu mirific este Cetatea Troiei asediată de rău, de pericole, de dușmani. Înăuntru suntem ca în amniosul matern cum ne învăța profesorul de filozofie Marian Stavarache.
      Același Socrate al nostru m-a întâmpinat în acestă dimineață cu următoarele cuvinte: ,,Nu am dormit toată noaptea, ți-am învățat Imnul pe care l-ai scris pentru Colegiu. Noroc cu memoria afectivă...,,
      Cât vom fi în Cetatea Troiei - cât vom fi liceeni, vom fi în protecția obscură a anonimatului formării noastre. Cum vom ieși de aici vom da însă piept cu dușmanul și vom intra într-o viață dură și nedreaptă.
      Homer, incendiind Troia, grec fiind, a dat victoria versatilului Ulise. Dar a lăsat o speranță în cutia Pandorei și troienilor.
      Eneas a fost supraviețuitorul. El a plecat din Troia în flăcări purtând pe umeri trupul bolnav și rănit al bătrânului său tată. Mergem spre cuceriri ducând cu noi trecutul de care nu ne putem despărți și pe care nu trebuie să-l abandonăm oricât de greu ar fi.
      Tradiția provine etimologic din cuvântul latin trado=a trăda. Această trădare o propun politicienilor prezenți aici - trădați demn în favoarea trecutului, întorcându-vă la valorile eterne și nepătate. Tradiția ne dă puterea și ne leagă prin fire invizibile de tot ce s-a trăit cu adevărat până la noi.
      Eneas nu a fost un învins, ci un învingător, fiindcă el a ridicat în altă parte, pe alt țărm, o nouă cetate mai puternică și mai înfloritoare pe care a numit-o Roma. Acesta este rolul maiorescienilor. Să plece în lume, zburând cu propriile aripi și să poposească pe țărmuri virgine unde să ridice minunate fortărețe ale spiritului și credinței.
      Doamna Ecaterina Andronescu, Rector al Universității Politehnice București v-a afla cu surprindere că și eu am studiat Politehnica învățând pe băncile acestui parc educațional și amestecându-mi cursurile de medicină cu acelea ale politehniștilor, ingineri hotarnici. M-am închinat în biserica Sfântului Cinci, biserică pe care doamna Rector a păstorit-o alături de Prea Sfințitul Episcop al Giurgiului Dr. Ambrozie, pe vremea când era Vicar Patriarhal.
      Sfântul Cinci e Sfântul Grigorie într-o hagiografie studențească și poartă acest apelativ din cea mai fierbinte rugă a studentului - să treacă cu nota minimă examenul.
      Viața însă va pretinde note mai mari și vor trebui invocați și alți Sfinți.
      Domnul Deputat Nicolae Florian, cu o investiție financiară importantă în reconsolidarea Colegiului a vorbit puțin și a făptuit mult. Cred că am de învățat.
      Domnul profesor Gigi Oprișan - Inspector Școlar al Județului Giurgiu și-a ținut discursul coborând treapta de marmură pe care nu a dorit-o ca soclu, preferând să se înalțe prin sine. A cerut Binecuvântarea Prea Sfințitului pentru a-și asuma preceptul: cei din urmă vor fi cei dintâi, și a primit Binecuvântarea.
      Cu adevărat ultimul însă, am fost eu, chiar și fără Binecuvântare.
      Domnul Primar Nicolae Barbu spunea că se oprește din mulțumiri pentru a nu deveni politician. Eu îmi permit să fiu și să vă spun cuvintele lui Napoleon Bonaparte. Profit aici de prezența doamnei Directoare Mirela Delea, profesoară de limba franceză și am să le rostesc în original:
Le grand orateur du monde, c'est le succes - Cel mai mare orator al lumii, este succesul.
      Toate discursurile de azi au fost frumoase fiindcă au avut în seva lor sâmburele nealterat al victoriei. E greu să spui ceva când ești învins, ușor se înalță odele reușitei.
On gouverne mieux les hommes par leurs vices que par leurs vertus - Oamneii se guvernează mai bine prin viciile decât prin virtuțiile lor.
      Ceea ce s-a reușit astăzi a fost guvernarea nu prin pâine și circ, adică prin îmbuibare și spectacol, ci prin înălțarea unui edificiu al științei și artei, al pedagogiei, care înseamnă instruirea copiilor, ce rămân copii până la vârsta lui Brâncuși. S-a guvernat prin virtuți chiar dacă ele sunt greu de acceptat, necesitând stropi de sudoare ai frunții - roua minții - și ai trupului întreg - sânge transfigurat în efort.
La haute politique n'est que le bon sens appliqué aux grandes choses - Politica înaltă nu e decât bunul simț aplicat lucrurilor mari.


























































































Dr. Cosmin Ștefan Georgescu
13.09.2014
Colegiul Național Ion Maiorescu din Giurgiu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu