luni, 8 septembrie 2014

Colegiul Național Ion Maiorescu - Pasărea Phoenix a Educației Giurgiuvene își deschide din nou aripile

      Luni, 08 septembrie, Nașterea Maicii Domnului, Colegiul Național Ion Maiorescu - semnarea contractului de finanțare nerambursabilă pentru reconsolidarea Colegiului Național Ion Maiorescu. Semnatari: Domnul Nicolae Barbu - Primar al Municipiului Giurgiu și Domnul Liviu Mușat - Director al Adr Sud Muntenia.



      Nu cred că aș fi ajuns ceva și cu atât mai puțin cineva fără Colegiul Național Ion Maiorescu care m-a găzduit nu numai vreme de 4 ani de zile cât i-am fost elev ci și cu mult înainte, la puțin timp după nașterea mea.
      Părinții mei fiind profesori ai Colegiului, copilăria mea s-a petrecut în curtea liceului, sub stejarul imens, pe holuri, prin bibliotecă, prin sala de sport. Aici se organiza cândva banchetul de sfârșit de an al fiecărei promoții. Sala de sport cu ghirlande tricolore devenea locul unei agape între profesori și liceeni trecându-se peste orice inflexiuni școlare, peste rigiditatea catalogului și cazona normă didactică.
      Mic fiind, îmi doream să ajung liceean, să pot să respir aerul acestui liceu care urma să mă poarte spre maturitate. Când am fost elev al colegiului timpul mi-a zburat printre degete: concursuri, olimpiade, festivități, spectacole, teze și lucrări de control, trepte și bacalaureat. Ici-colo un sărut furat unei fete, o strângere de mână, un tremurat de gene romantic mult prea încărcat în rimel și sobrietate. Apoi brusc, căderea colegiului la propriu ca după un cataclism. Ochii înlăcrimați ai mamei mele care vedea de la geamul camerei sale un liceu în decrepitudine.


      Maiorescienii învățau în internat și făceau performanță internațională.
      Stejarul din curte - ultimul bastion în fața timpului - a ars ca o lumânare creștină, semn că din scrumul lui va renaște cândva Pasărea Phoenix.
      Acum s-au semnat actele financiare pentru reconsolidarea liceului. Pe 15 septembrie 2014 Colegiul Maiorescu va fi nou.
      Elevii actuali aproape că nu vor știi ce s-a întâmplat. Bobocilor de clasa a IX-a li se va părea un început firesc. Așa și este. Dar cât de greu se obține firescul... Cât ne luptăm pentru normalitate...
      Fundația ,,Pro Maiorescu,, de ani de zile a luptat prin profeorii: Mirela Delea, Ion Dincă, Dumitru Manda, Bilcea Daia, Mugur Burcescu, să sensibilizeze autoritățile, opinia publică pentru refacerea acestui lăcaș sfânt al educației giurgiuvene. Parlamentarul Nicolae Florian, fost elev al liceului, a fost mereu alături, implicându-se total în refacerea liceului. Domnul Viceprimar Alexandru Vladu a avut întotdeauna pe agenda domniei sale drept prioritate educația.
      Colegiul atât de aproape de Catedrala Adormirea Maicii Domnului, nu avea cum să nu fie ajutat divin. Și iată că la Nașterea Maicii Domnului, liceul primește ultima patalama, diploma sa de absolvire în fața eternității, uneori efemere.


      Făcusem o mică înțelegere cu doamna directoare Mirela Delea, să spun câteva cuvinte. Regia însă, nu a funcționat. Și poate că a fost mai bine așa. Aș fi avut atâtea de spus în atât de puțin timp. Ca o condensare a materiei din legile relativității lui Einstein.
      Aș fi punctat faptul că Uniunea Europeană prin acest împrumut nerambursabil, practic un ajutor financiar pentru educație, ne-a dăruit tot ce i-a stat în putere. E o onoare pentru noi să aflăm că este prima implicare în domeniul instituțiilor de învățământ din acest colț de țară.
      Dacă Europa a făcut tot ce i-a stat în putință pentru noi, noi înșine nu am precupețit nici o picătură din roua sudorii noastre. Inginerul constructor și echipa sa a investit din resurse proprii având acum garanția recuperării talantului neîngropat. 
      Dar cei mai importanți sunt elevii Colegiului, cei care an de an prin tombole, licitații și expoziții juvenile aduceau lumii întregi minuni create de mâinile lor, pe care le supuneau unui juriu giurgiuvean dornic să sprijine financiar liceul. Acești copii au dat tot ce au avut: gândul, munca și mai ales speranța lor. Pe ei, azi, nu i-a mai dezamăgit nimeni așa cum se întâmplă de mute ori în poveștile pilduitoare ale lui Andersen. Pentru ei speranța are un happy end. Însă e o provocare. Va fi îndemnul spre speranțe mai mari pe care de data aceasta nu noi, cei mai mari decât ei, ci ei înșiși trebuie să și le îndeplinească.


      Acestea erau cuvintele pe care aș fi vrut să le spun. Să mulțumesc în numele lui Tudor Vianu, Ion Barbu, Savin Popescu și chiar în numele tatălui meu, oameni care azi nu au putut veni la această pre-inaugurare. Dar de unde sunt ei, Colegiul se vede mai bine. Noi nu prea ne vedem.
      Istoricul Tacitus spunea că o cetate e mare nu prin zidurile ci prin oamenii ei. Va trebui și noi să ne ridicăm la înălțimea acestor ziduri pe care le-am ridicat mai înalte decât noi.
      Profesorii și elevii trebuie să trudească în continuare pentru a arăta că de ei depinde viitorul acestui liceu.
      Suntem mai importanți decât o clădire, numele nostru transcede sigla unei instituții, frumusețea sufletului întrece toate aprecierile simbolice.
      Nicolae Steihardt nu a primit premiul Nobel pentru ,,Jurnalul Fericirii,, dar faptul că Papa Ioan Paul al II-lea a amintit de această carte în discursul său de la București în prima vizită a unui Pontif într-o țară majoritar ortodoxă a reprezentat mult mai mult decât laurii Academiei suedeze.
      În finalul întâlnirii de astăzi domnul Primar m-a chemat la tribuna oficială. Această recunoaștere a valorat mai mult decât un discurs pe care l-aș fi rostit. Mi s-a oferit o cupă de șampanie. După 4 ani de liceu, 6 de facultate și mai mulți de profesie medicală, e prima cupă de șampanie pe care o beau în liceu și motivul e unul cât se poate de serios.

Dr. Cosmin Ștefan Georgescu
08.09.2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu