Imnul Colegiului Național Ion Maiorescu din Giurgiu

      

      Primele strofe ale acestui imn le-am scris în liceu și au fost publicate în cartea ,,Sărutul ce ne desparte,, în 1994.
      Ultimele strofe le-am scris în 2014 cu puțin timp înainte de inaugurarea clădirii reconsolidate a Colegiului.
      Dedic toate aceste strofe tuturor celor care au contribuit la refacerea Colegiului, profesorilor și elevilor de acum și din totdeauna ai Colegiului Ion Maiorescu.
      Sper ca oameni talentați să pună pe muzică și să cânte acest imn la festivitățile Colegiului:


      Un buchet rămas pe o bancă
      Și umbra liceului pierit în platani.
      Clipele trec, întorcându-se încă,
      Spre lumina frumoșilor, dar dușilor ani.

      Ridicăm, tot mai sus gândul nostru curat
      La rându-ne avem fiecare copii
      Și școlari îi vedem cu alfabet murmurat,
      Cifrele de rostit, calculând peste mii.

      Și de mână îi luăm, până la școală e mult,
      Intersecții ce sunt de mașini și de vieți.
      Noi i-am duce mereu, părul nostru-i cărunt
      De-al Ilenelor dor și-al Frumoșilor Feți.

      Doctori și ingineri spre liceu am veni
      Să dăm înapoi ce-am știut a urma,
      Dar sunt alți liceeni și nu pot reveni
      Clipele de atunci, acum s-ar curma.

      Lucrarea ce trece, teza ce vine,
      Viața e liceul greu al tuturor;
      Învățăm ce-i rău, dar și ce e bine
      Limita voinței și cuvântul ,,dor,,.

      În mijloc de lună, un dor de septembrie...
      Cu servieta pe umăr am pornit iar la drum,
      Dar frunze căzute și Vântul ce-adie
      Ne-ntorc spre destinul și viața de-acum.


      Suntem elevii tăi dintotdeauna
      Colegiu drag, lăcaș ești minunat
      Noi te iubim ca Soarele și Luna
      Și te purtăm în piept inveterat.

      Suntem ai tăi, ai Giurgiului și ai țării
      Drapelul național îl ai în prag
      Între o Dunăre ce se jertfește Mării
      Și-un turn cu Ceas ce nouă ne e drag.

      Sub un copac în curte ne-am iubit
      Și ne-am jurat eternitate vie
      Dar orele de curs încep subit
      Și veșnicia învață geometrie.

      Am alergat terenul pentru o minge
      Și pentru o fată am făcut război
      Ne-am împăcat sub Steaua ce-și prelinge
      Dulcea lumină în suflet la noi.

      Profesorii ne-au fost părinți de visuri
      Și nimeni nu-i va lua din catalog
      Ne-au dus în lumea lor de paradisuri
      Și aripi au dat gândului olog.

      Te vom iubi Colegiu Maiorescu
      Cât noi vom fi și tu vei fii cu noi
      Mereu directorul Savin Popescu
      Trăznetul fizic îl va frânge în ploi.

      Colegiu drag privești spre Catedrală
      Și-i te închini cu noi voievodal
      Victoria noastră să-ți fie fală
      Înfrângerea ne-o ierți patriarhal.


Dr. Cosmin Ștefan Georgescu
Septembrie 2014