Cronică literară - Jurnal de literatură

Cronică literară

Jurnal de literatură

Revistă literară lunară coordonată de Dan Mucenic, Directorul Bibliotecii Județene I.A.Bassarabescu din Giurgiu

       Nu știu ce ecou au avut “Convorbirile Literare” în afara ieșilor. Jurnalul de literatură am înțeles că se distribuie tuturor Bibliotecilor din județul Giurgiu dar și multora din țară. Având în vedere că sunt și autori de peste mări și țări îmi închipui că hrana spirituală e ciugulită și de păsări migratoare cu penaj pitoresc și cântec duios de îți e mai mare dragul de ce fac și mai mare jelea că nu sunt aici printre noi.

       Greu nu e să găsești valori ci să le pui împreună. Bach și Beethoven simultan la două piane răsună fals. Dan Mucenic reușește să amalgameze alchimic minereuri prețioase, să combine culorile (îl ajută și pictorița Petra Șerbănescu), reverberează versuri de o sonoritate catalană cu misterioase ode atice, preumblă critici solemne despre antipozii petrescieni scrise de Cosmina Andreea Roșu, cu piese de teatru semnate Mircea M. Ionescu sau Gelu Brebenel fragmentate foiletonal ca succesivele incantații homerice. Jurnalul de literatură nu e un ziar ieftin pe care mâine îl uiți ci e o carte în stilul secolului XX pe care Dan Hăulică nu ar ezita să o patroneze spiritual. Crevedia și Crainic, Militaru și Bolintineanu, ne amintesc că a fi giurgiuvean înseamnă a fi român spiritualizat în aluatul țării ce dospește grâul măcinat și ales al conștiinței noastre. Ultima copertă interioară, colorată întotdeauna, este a graficii bisericești pusă în lumină de părintele Georgian ce ne dă mereu Buna Vestire. Mirela Gruiță vine cu poveștile sale pline de tâlc, molcome ca apele obcinelor ce ies arare ori din matca fiindcă ele nu se pot revolta decât pentru a rodi și mai mult solul ce le înconjoară.

       Jurnalul de literatură plasează Giurgiu în partea de sus a hărții României dar fiindcă Dunărea trebuie să curgă gravitațional, ne păstrăm cu umilință locul hărăzit de istorie și îi rugăm pe Mircea cel Bătrân, pe Vlad Țepeș și pe Mihai Viteazul  ce ne-au stat aproape timp de secole bune, să ne vegheze cu paloșele lor neruginite scrisul nostru înflăcărat, plin de vervă și iubire, grăitor de grai românesc, culegător de doină și baladă, cultivat pe la universități și academii ca să se întoarcă aici în Muntenia de Jos în căutarea unui Hyperion pe care nici un Maiorescu nu mai e dispus să îl revendice.

Dr. Cosmin Ștefan Georgescu