sâmbătă, 20 iunie 2015

Expoziția Eminescu la Muzeul Județean de Istorie Teohari Antonescu din Giurgiu






        15 iunie 2015 – muzeograful Mircea Alexa devoalează cu grație sublimă și înțeles profund, lumea eminesciană în tot conturul ei diafan și angelic dar și în reverberațiile ei istorice și politice. Lacul din Ipotești ne răsare dintr-un album cu luciul de apă neatins de vreo gleznă de femeie de mai bine de 100 de ani încoace. Iarba i-a năpădit sălbatic malurile așa cum se întâmplă și cu mormântul Ralucăi Eminovici și cu părul ce crește sălbatic pe sub căciula de miel a lui Dionis.
        Revista Familia ne trimite la Iosif Vulcan iar convorbirile literare la Iacob Negruzzi. E prezentă prima tipărire a Luceafărului – poema alegorică datată 1883 – începutul unui declin la fel de viguros ca ascensiunea.
        „Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent” este deschisă la pagina „Poetul Național”, titulatură călinesciană ce nu se va mai pierde niciodată, întocmai celei de Luceafăr dată de Vlahuță sau de Christ atribuită de Demetrescu.
        Discul cu Perpesicius ne amintește de un vechi patefon ce ar trebui să răsune în tot Parcul Alei cu vocea celui ce a trudit vreme de 30 de ani să desfacă buchiile din manuscrisele eminesciene fără să le altereze seva.
        Hașdeu oprește de la tipar revista sa ce ar fi trebuit să apară pe 15 iunie 1889 și o amână cu câteva zile pentru a introduce primul necrolog scris după stingerea poetului.
        Domnul Mircea Alexa trebuie ascultat. Vocea sa tulburător de gravă, cu variații melodioase și acute deopotrivă, amintind de profesorul Călinescu, rezonează de apropierea fizică dintre muzeu și bustul lui Eminescu. Exponatele transformă geamurile ce le acoperă în adevărate vitralii deoarece sticla simplă se impregnează cu pigmentul nealterat al veșniciei poetului.
Tudor Vianu, profesor legat de Giurgiu prin toată ființa sa, l-a descris pe Eminescu pe un promontoriu de unde privește spre zenit cu forța abisală a suferinței. Nouă nu ne rămâne decât să-i urmărim cu ochii noștri, scrutătoarea lui străbatere vizuală spre lumi neîngăduite retinelor pământești.

Dr. Cosmin Ștefan Georgescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu