Școala de Vară a Clubului de Teatru Valah din Giurgiu

        20 iunie 2015 – Sala Mare de Festivități a Centrului Cultural Ion Vinea din Giurgiu.

Cine mai are chef de școală, și asta în afara celei oficiale care nici nu s-a terminat bine ? Surprinzător, destui. Și noi, oamenii mari, dar mai ales tinerii din jurul nostru care ne animă cu elanul lor adolescentin.

        Înclin să cred că suntem toți, ori premianți, ori repetenți. Altfel de unde elanul de a învăța din nou ?

        Părintele Mugurel oficiind Slujba de bună și sfântă deschidere a Școlii de Vară, ne-a rostit parabola talanților. O să-mi permit să o personalizez. Adică să o gândesc cu viziunea mea, parte laică, parte profană. Nefericitul căruia Stăpânul său, adică prin extensie, Dumnezeu, îi lăsase un singur talant (veche unitate monetară), îl îngroapă cu strășnicie în pământ, știind că nici nu-l va rodi, dar nici nu-l va pierde. Celelalte două slugi care au primit 2 și respectiv 5 talanți, îi muncesc cu râvnă și îi dublează într-o progresie matematică simplă. La venirea Stăpânului, care e un fel de Judecată de Apoi, este apreciat în primul rând cel care făcuse din 5, 10 talanți, apoi cel ce din 2, făcuse 4, și în fine, e trimis în întunericul cel mai întunecat și catalogat drept leneș, slujitorul care îngropase banul. Eu voi fi de partea lui. Talantul e de fapt talentul în rădăcina etimologică inițială și reprezintă înzestrarea pe care Dumnezeu ne-o dă ca să răzbatem în viață. Lumea creată e inegală și valorile sunt diferite. Nu sunt doi oameni la fel în pofida oricăror asemănări fizice. Diversitatea este gradul maxim de libertate pe care Dumnezeu îl conferă lumii create. Cu cât înzestrarea ta este mai mică, reducându-se la un talant, cu atât o conștientizezi mai puțin și o ignori. Cu cât harul tău e mai mare, cu atât ecoul aplauzelor ce te însoțesc e mai răsunător și imboldul de a continua se amplifică.

        Ca medic vă declar pe toți, cei din această Școală, sănătoși. Sfinții Părinți spuneau că dacă vrem să fim om întreg trebuie să fim trei: trup, minte și suflet. Trupul nu mai este blasfemiat ca în vechime, deoarece cu el se răstignește Iisus pe cruce și el ne este oferit la Sfânta Împărtășanie sub forma vinului și pâinii. Sufletul și mintea nu ar putea să facă nimic dacă nu ar avea drept vehicul, trupul. Mintea se formează la școala curiculară, trupul tot acolo. De altfel, gimnazium însemna „a face școală dezbrăcat”, adică a practica sportul. Problema e cu sufletul. Din cădelnița Părintelui Mugurel s-a înălțat fumul curat al tămâiei care nu e altceva decât duhul nostru ce ajunge prin cultură și credință la Dumnezeu. Școala de Vară aceasta își propune, să găsească un coridor prin care vulcanul mocnit al fiecăruia dintre noi să își reverse lava pe pământ și transparentul gaz spre astralele lumii.

        Școala de Vară a Clubului de Teatru Valah inițiată și coordonată de Maestrul Mihai Răboj își propune să reabiliteze sluga ce primise un talant. Primul pas e să dezgroape banul îngropat. Al doilea, să i-l pună în căușul palmei până ce moneda rece se încălzește și devine ceea ce a fost inițial – nu un ban de schimb ci un har convertibil între oameni. Prezența în sală a tinerei profesoare de limba chineză de la liceul Tudor Vianu, provenită chiar din țara lui Confucius, m-a făcut să spun cu convingere proverbul chinezesc: orice drum de mii de li începe cu un pas. Azi, acest pas a fost făcut. Urmează miile de li. Dacă Zidul Chinezesc se vede de pe Lună, efortul nostru din această vară se va zări din cerul înalt al lui Dumnezeu și va aduce mulțumirea întoarcerii acasă a Fiului Risipitor, găsirea oii rătăcite pentru care Păstorul e gata să lase toată turma fiindcă știe că aducerea unui păcătos în lumea credinței face mai mult decât să fii urmat de o mie de credincioși. Neconvertitul din mine este de azi membru al Clubului de Teatru Valah din Giurgiu cu toată fericirea divină ce rezultă de aici.

Dr. Cosmin Ștefan Georgescu