Vernisaj la lumina Lunii

Vernisaj la lumina Lunii

       Am participat la multe vernisaje picturale, dar cel care se remarcă prin inedit s-a derulat cu două zile înainte de prezentarea oficială a Universului eminescian în foaierul Ateneului Nicolae Bălănescu din Giurgiu, 14 iunie 2015.

       La ceas de noapte, ca un infractor cult și bine crescut, am intrat în curtea Ateneului Nicolae Bălănescu, care deși la proporții reduse, îmi amintea tulburător de Grădina Lyceumului în care Aristotel găzduit de Apollo își crea faimoasa școală ateniană. Gardianul m-a privit cu suspiciune nerecunoscându-mi în umbrele nopții veleitățile artistice. Spunându-i că sunt cel care organizează Serata Eminesciană s-a luminat și m-a rugat să zăbovesc cu domnia sa încântat de cunoștința nesperată. Mi-a permis prin urmare să întrezăresc prin geamurile mari picturile expuse în interiorul Ateneului. Luna a fost aliata noastră aruncându-și pe rând câte o rază pe fiecare tablou. L-am zărit acolo pe Eminescu tânăr, iubind copilărește, cum a făcut toată viața, copleșit de pudoarea dar și de melancolia florilor de tei. Am recunoscut în vălul sidefat al Reginei Nopții toată incandescența puberă și matură deopotrivă a celor două artiste, Steliana și Georgiana Bădălău, absolvente ale Școlii Gimnaziale de Arte Plastice și Muzică „Victor Karpis” din Giurgiu, Clasa Profesor Elena Cioclu. Steliana a urmat Liceul de Arte Plastice „N. Tonitza” și în prezent este studentă anul II la Facultatea de Arte Decorative și Design, Clasa Prof. Conf. Univ. Dr. Daniela Frumușeanu, iar Georgiana este elevă la Liceul de Arte Plastice „N. Tonitza” București, Clasa Prof. Teodora Coltofean.

       Palmarezul bogat al artistelor de la Porțile Deschise (Open Doors) spre atracția fascinantei lumi a Orientului (pe care Eminescu însuși a avut-o necontenit), până la premiile dunărene trece prin minunatele zile de 1 iunie în care a fi copil rămâne esența vieții în definiție brâncușiană. Tinerele, pe lângă o trăsătură genealogică certă, au și stigmate definitorii individuale. Culorile se îmbină armonios, creează ideea de spațiu și depărtare pe care Edgar Papu o observa în lirica pribeagului pornit din Ipotești. Natura nu lipsește din tablouri și ea este fecundă, prolifică și grandioasă ca în poemele eminesciene strivind omul sub păduri de crini și munți de mărgean și mirt. Conotația este salvarea prin artă dintr-un univers conglomerat – selenar și terestru deopotrivă. Eminescu este primul poet care aduce Raiul mai aproape, dându-i în fiecare noapte viziuni selenare, pe cât de estatice pe atât de firești.

       Dacă Dante nu ne permite o clipă să-i întrezărim Paradisul, cu tot ajutorul lui Vergiliu și dacă John Milton ni-l întruchipează numai prin ochi nevăzători, Eminescu ni-l prezintă noapte de noapte în chipul diafan și mortuar de alb al Lunii.

       Cred că artistele Steliana și Georgiana Bădălău au aruncat în fiecare pictură a lor razele selenare de care eu am beneficiat redundant la propriu. La vreme de zi, o privire rafaelică, întruchipând Madona renascentistă în clasica și antica Veneră, înflăcărată de ochii profunzi și sereni ai Luceafărului ne va edifica.

Cosmin Ștefan Georgescu