Scrisoare de Bună Întâmpinare la Giurgiu adresată de Ziua Dunării domnului Ivan Patzaichin

Scrisoare de Bună Întâmpinare la Giurgiu adresată de Ziua Dunării, 28 iunie 2015, domnului Ivan Patzaichin – Maestru Emerit al Sportului, campion olimpic, inventator al Canotcii, Promotor al Concursului Rowmania

Sunt aici pentru a vă descrie relația mea cu apa. Bună cu Apa Service și Apă Canal, excelentă cu Dunărea. Nu știu  să înot fiindcă ori de câte ori am fost aruncat în apă mare nu era un profesor  în preajmă ci doar un Salvamar plătit în avans.

Beau, evident, numai apă pe care o procur îmbuteliată  cu diferite etichete de vinuri.

Referitor la „ape-ape”, sintagma nu îmi aparține dar mă caracterizează.

Când am aflat că suntem  majoritar apă am investit serios  în antiperspirante.

Apa care cade fără să te întrebe  se numește ploaie – iar același fenomen provocat – duș.

Apa are foarte multe calități  atunci când nu are gust și nu are miros. Ca majoritatea  oamenilor  se definește prin negație.

Se spune că apa se amestecă cu orice, cu excepția uleiului. Eu am încercat cu carbid  și a făcut expozie.

Apa e prezentă peste tot în viața noastră, încât dacă facem abstracție de ea consumăm totul sec.

O femeie te iubește enorm dacă  bei numai apă - dar tu nu o poți iubi în egală masură dacă nu te întremezi cu un vin.

Înainte, eroii erau corăbieri. Azi trag barca pe uscat.

Dacă nu știi să înoți e o șansă să știi să vâslești. Evident dacă te lasă Salvamarul.

Paparudele sunt femei  dezbrăcate care invocă ploaia. Eu am văzut femei dezbrăcate care invocau altceva.

E frumos să fii singur în largul oceanului. Dacă ești rechin.

Când am înțeles  că se poate  picta în aqua forte mi-am pus  apă la congelator.

Îmi place să pescuiesc. Nu am undiță. Nu am mulinetă. Nu am lansetă. Am momeală. Nu trage nici unul. Ce îți e și cu peștii ăștia... s-au învățat la fir întins.

Referitor la bărci, sunt de mai multe tipuri. Cele mai încăpătoare sunt cele de salvare în care se pot înghesui toți disperații. Îl aruncă și pe Salvamar.

Mai sunt bărcile pneumatice pe care dacă nu le umfli bine  le poți folosi ca submarine.

Referitor la cele de lemn, ele nu trec prin râurile de foc ale Iadului.

Am înțeles că ar fi și unele ignifuge, dar au fost abandonate, fiindcă toți barcagii sunt oameni de treabă și ajung în Rai.

Excepție Charon – vâslașul acela care pentru un obol te trece Styxul. Nu vă grăbiți să i-l dați!

Există și bărci cu pedale. Ele se numesc hidrobiciclete. Eu m-am plimbat odată cu iubita mea - și am observat un lucru interesant: fie că pedalam eu, fie că pedala ea, fie că pedalam amândoi - viteza era aceeași. Așa că din galanterie am lăsat-o pe ea.

Știți ce e o canotcă ? Un hibrid reușit între o canoe nord-americană și o lotcă din Delta Dunării. Inventator: Ivan Patzaichin. E un trunchi de copac scobit care plutește între ostroave. Important e să știi să înoți fiindcă plutește și fără tine.

Sportivul român, Ivan Patzaichin, plecat de la Mila 23, a străbătut toate milele lumii cu mila românului de a își privi competitorii de pe podium. De altfel, noi nu avem ca unitate de măsură mila și de aceea necunoscându-i valoarea, Ivan Patzaichin a subestimat-o, considerând-o un metru de al nostru. La Olimpiada de la Munchen i s-a rupt pagaia. Din prea mult elan. Cu ea ridicată deasupra capului a sperat să fie zărit de arbitru, dar fiindcă acest lucru nu s-a întâmplat, a vâslit pe cont propriu, mai mult cu brațele decât cu pagaia și a ajuns cu bine la finish. De atunci s-au fortificat vâslele astfel încât să nu mai apară campioni cu veleități de Hercule care înving la toate cele12 munci supradimensionate. Domnul Nicolae Barbu, Primarul Giurgiului, l-a întrebat dacă ar putea vâsli între Tulcea și Giurgiu. Sportivul i-a răspuns interogativ: în ce direcție ? Și nu la curenții de apă se referea. Cum propunerea era din suflet, sportivul a acceptat redundant, tot din suflet, din sufletul unui mare român.

Un bucătar  îmi spunea că cel mai bun borș de crap se face cu cegă.

Referitor la icrele negre am înțeles că ele nu se consumă în perioada de prohibiție decât sărate, sub formă de tarama, într-o chelhana autorizată.

Se poate vâsli cu amândouă brațele sau doar cu unul, situație în care te învârtești în cerc. Până la urmă nu e important unde ajungi ci câte valuri stârnești. Cred că era bine dacă maestrul emerit al sportului, Ivan Patzaichin, ar fi creat un deltaplan. Cum ar fi fost un vânt mai puternic,  invenția ar fi fost cunoscută peste graniță. Oricum e bine și așa cu canotca în apele teritoriale. Am înțeles că nu e pe benzină și că se alimentează manual.

La concursul Rowmania aș fi participat și eu pe oricare dintre cele trei canotci cu numele brațelor Dunării la vărsarea în Marea Neagră: Sulina, Chilia și Sfântul Gheorghe. Cred că m-ar fi avantajat Sfântul Gheorghe, că doar vin din Giurgiu și aș fi avut susținerea publicului. Într-un echipaj de 10 plus unu – aș fi fost al 11–lea și în loc de cei 10 l-aș fi avut alături pe maestrul Ivan Patzaichin care mi-ar fi spus să mai tac din gură că se descurcă și fără ovațiile mele.

Cosmin Ștefan Georgescu