Giurgiu, 2015

Foto coperta 1. - Vasile Arcanu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Georgescu, Cosmin Ştefan
Made în Giurgiu / Cosmin Ştefan Georgescu. - Giurgiu : Kronos R, 2014
ISBN 978-973-7805-78-2

821.135.1-32

Autorul aduce mulțumirile sale Domnului Nicolae Barbu

Primar al Municipiului Giurgiu,

Domnilor Liviu Popazu și Alexandru Vladu

Vice-Primari ai Municipiului Giurgiu

și tuturor consilierilor locali ai Municipiului Giurgiu pentru sprijinul acordat la editarea acestei cărți.

P R E F A Ţ Ă

         Subtil si incitant , dr. Cosmin Georgescu își numește noua sa carte, cu un umor deloc facil, „Made in Giurgiu (Aforisme/Cugetări)”.

         Nu ne surprinde apariția intrucât „Sfaturi pe care nu le-aș da nimănui” decreta încă din 2011 următoarele: „când spunem despre un lucru că este ușor, suntem hotărâți să-l depășim. ”

         ...Și autorul, om de știința si talentat om de condei, cu discernământul care-l caracterizeaza, se depășește pe sine. Prin ce? Printr-un subtil exercițiu semantic pe care ni-l propune la o lectură „mai cu zăbavă”: să disociem în sfera termenului „AFORISME” din subtitlul cărții, nuanțele sinonimice care-l compun:

         Aforismul este o cugetare emisă într-o forma concisă de maximă concentrare presupunând inteligența, sinteză filosofică, efect didactic, etc.

         Adagiul (din sfera sinonimică adiacentă) presupune o sentință...dar fără efect juridic.

         Maximele, aproape congruente aforismului, numai că subliniază mai acut un principiu etic-moral, iar sentința poate fi învăluită într-un umor cu înțepătură curativă izvorâtă din întelepciune si bonomie.

         Aforismele, adagiul, maximele sunt un tot unitar sau se pot diferenția prin ce vrea să comunice -sardonic!- dl. Doctor Georgescu?

         Astfel cartea, care pare a fi dominată de divertisment , devine o lectură nu tocmai comodă!

                                               Savurați-o!

                                               MIRCEA BULBOACĂ

                                      Prof. Limba şi Literatura Română

Doctorul Cosmin Ştefan Georgescu - spirit din scripturi rare.

                                         MIRCEA M. IONESCU

                             Dramaturg, comentator radio-tv, ziarist,

                         Directorul Teatrului Tudor Vianu din Giurgiu

Cosmin Ștefan Georgescu

- Născut în 28 decembrie 1971 în Giurgiu

- Medic Primar Medicină de Familie în Giurgiu

- Absolvent al Școlii Generale Nr.7 și al Colegiului Național Ion Maiorescu din Giurgiu, al Facultății de Medicină Generală Carol Davila din București

- Autorul cărții de poezie „Sărutul ce ne desparte”  – editura PRESSCO – Giurgiu (1994) și al cărții de cugetări „Sfaturi pe care nu le-aș da nimănui”  – editura Litera Ortodoxă – Ploiești (2011)

- Evocări în revista „Jurnal de literatură” din Giurgiu

- Articole medicale în reviste științifice: „Medica Academica”, „Medic.ro”, „Învinge cancerul” (revista Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România)

- Realizator de emisiuni TV: Muntenia TV: „Universalia” (emisiune enciclopedică), „Doctor de Suflete” (emisiune medicală), în prezent realizator la TV Giurgiu al emisiunilor: „Medicina în Direct”, „Pilulele Medicale și Culturale”

- Conferințe medicale, culturale, religioase în cadrul „Primăverii culturale giurgiuvene”, Serilor de Conștiință de la Ploiești, Conferința româno-spaniolă „Cetatea lui Mircea” - Pădurea Bălănoaia (2014)

- Invitat în cadrul emisiunilor Televiziunii Trinitas a Patriarhiei Române

- Membru al Uniunii Medicilor Scriitori din România

- Pro-rector al Universității Populare din Giurgiu

- Membru al Cenaclului Literar Luceafărul din Giurgiu

Ochiul care contemplă nu poate cântari.

·       Gândirea e melicul meu.

·       Singura   boală care e a ta e aceea de care nu te vindeci.

·       Dacă vei trăi mult, e meritul trupului.

·       Dacă   vei trăi cu folos, e darul sufletului.

·       Iisus şi-a botezat tălpile mergând pe   ape.

·       Cine se iubeşte pe sine   se şi îmbrăţisează - iar cu mâinile in   jurul trupului nu se poate face nimic.

·       Dumnezeu nu vrea   să suferim. Vrea doar să fim conştienţi de durere.

·       Sângele   din inimă, de fiecare dată când îl pierdem, face loc sufletului.

·       În deşertăciunea noastră avem de ales între praf şi pulbere.

·       Respectul e adoraţia cazonă.

·       Martirul nu moare. E omorât.

·       Dacă Dumnezeu vrea, omul    trebuie doar să ceară.

·       Cine vorbeşte despre minuni are aripi de înger de închiriat.

·       Lacătul care îţi închide averea îţi închide şi sufletul.

·       Cearta   dintre Biserici întăreşte sectele.

·       Iubirea   are   în    ea iertarea.

·       Recursul la Judecata de Apoi vizează sentinţa, nu durata ei.

·       Mă sacrific. E    tot ce pot să fac într-o situaţie dată.

·       Lăsaţi-mă să mor! E timpul   meu liber.

·       “Ce umbră am!” - spune apreciativ pigmeul.

·       La bătrâneţe începem să ne priveghem viaţa.

·       Toaca – inima ce   bate în Biserică.

·       Să plângi pentru o amintire e ca şi cum   ai râde de ceea ce   se va întâmpla.

·       Vasul   credinţei, fie   spart,   fie   fisurat, tot pierde    toată apa.

·       În Cer, indiferent   de greutate, ne-o pierdem.

·       Nu   te vei întâlni   niciodată   cu cineva care te   aşteaptă, dacă şi   tu îl aştepţi.

·       Când   eşti fericit, nu mai ştii cine te   fericeşte.

·       Catehismul   avea   răspunsurile   şi a   formulat apoi   cam ce   întrebări ar putea pune oamenii.

·       Nu vreau nimic. Asta   e tot ce vă cer.

·       În   drumul spre Biserică   sunt   toate ispitele. La întoarcere nu mai e niciuna.

·       În   Valea Dorului   apele sunt repezi.

·       Miruindu-ne,   trupul   nostru devine ca al   peştelui. Trecem toate Vămile Văzduhului.

·       Cine   îţi impozitează venitul nu îţi   decontează riscul.

·       Nicio   moarte   nu   e   numai a aceluia ce moare.

·       Norocul   e    ca   peştele care îţi sare în   barcă: dacă nu-l prinzi   sare înapoi în   apă.

·       Teama   e zadarnică. Noi nu ne   temem de ce s-a întâmplat    cu noi,   ci de     ceea   ce s-ar putea    întâmpla,    deci de   un lucru supus improbabilului.

·       Ca şi    un   fruct   de pe masă, Credinţa este sau nu este. Şi când este - este totală.

·       Harul omului de a-L   cunoaşte pe Dumnezeu ţine de capacitatea omului de a se cunoaşte pe sine.

·       Jertfa pe care ne-o cere Dumnezeu e mai mică decât   ce îi cerem noi Lui.

·       Întocmai Lui Iisus pe Cruce, în Biserică poţi să stai lângă un tâlhar. Nu vei   deprinde   furatul, dar îl poţi mântui.

·       Forţa Lui Dumnezeu constă în iubire. Slăbiciunea noastră constă în ură.

·       Urâţi nu sunt decât oamenii care nu    au suflet.

·       Tot   ce e   veşnic nu poate fi măsurat de timp.

·       În    ceasul de aur al bogatul tot atâtea secunde încap ca şi în cel de aramă al săracului.

·       Semnul că Iisus s-a înălţat rezidă din faptul că untdelemnul cu care i-au fost unse picioarele a ajuns mir pe frunţile noastre.

·       Ca să   te   arate cu degetul, mai întâi   te    loveşte cu piatra   pe care o are în   mână.

·       Diavolul se   agaţă de aripile   îngerului nu ca    să zboare - ci   ca să le   închidă.

·       Cât Adevăr, atâta Credinţă.

·       Pentru ipocriţi păcatele uşoare sunt mai ademenitoare.

·       Şi   pe cei sănătoşi îi încearcă boala.

·       Capacitatea unui om   de a înţelege   ţine de    aptitudinea lui de a-şi imagina.

·       Cine   nesocoteşte cuvintele Domnului nu le-a   auzit.

·       Cine   moare primul nu înseamnă că ajunge primul în Rai.

·       Piatra noastră funerară devine Biserica de   deasupra   noastră prin   care   ne     vom înalţă la Ceruri.

·       Cine   se bucură    de fapta bună   săvârşită, ajută de   două ori.

·       Rotulele – oasele sesamoide, seminţele genunchilor noştri, rodesc pământul când îngenunchem   rugăciunea.

·       Nu-i cere lui Dumnezeu ceea ce nu eşti vrednic să primeşti, că îţi va oferi şi te vei face de ocară.

·       Drumul spre   Dumnezeu   e vertical. Nu   se   poate parcurge cu paşii, ci cu aripile.

·       Cerul   e infinit mai înalt decât   noi. Aceasta trebuie   să fie   şi    dimensiunea   smereniei noastre.

·       Ne   justificăm greşelile prin altele mai mari pe care le-am   evitat.

·       Nu   punem întrebări de teama răspunsurilor.

·       Sănătatea şi credinţa ţin mai mult de   ceea   ce ar trebui să facem, decât de ceea ce facem.

·       Cu cât îţi iubeşti mai mult destinul, cu atât îl înţelegi mai puţin.

·       Viaţa e o   evadare. Oriunde ajungi   la un moment dat, vei fi prins.

·       Graţia e   Frumuseţea care    se ignoră.

·       Estetica e mitologia femeii.

·       Doamne, ţine-ne paşii pe Căile   Tale!

·       Nu vă grăbiţi să   cunoaşteţi,   că   cine   cunoaşte, uită! Căzniţi-vă să înţelegeţi,   că   cine înţelege,   făptuieşte!

·       Într-o lume   rea – Binele iese uşor în evidenţă,   ca o    floare între buruieni. E păcat   să nu-l făptuim!

·       Oamenii care nu   înţeleg dreptatea,   şi-o   fac   singuri.

·       Iisus a fost Învăţătorul care   şi-a   ales Ucenicii. Astăzi, elevii îşi aleg   profesorii.

·       Greşiţi în fiecare   zi, dar nu în   fiecare oră!

·       Viaţa e o luptă: cu   cât o dai mai   în interior   cu atât   eşti mai paşnic.

·       Dumnezeu   are în   gândul    Său   toate    gândurile noastre. “Gândesc   deci exist” a lui   Descartes e de fapt “Gândesc deci   exist în Dumnezeu”.

·       Lumea e bună, dar în Bunătatea ei noi nu mai avem loc.

·       Dumnezeu ne ştie păcatele. Rolul spovedaniei e de a ni le recunoaşte noi înşine şi de a ne căi.

·       Dacă un om te roagă ceva, cere-i iertare că nu i-ai sesizat nevoinţa!

·       Viaţa e o cuşcă. Dacă nu    am dat de gratii înseamnă că nu am   alergat destul.

·       Cine mă poate învăţa mai bine plecarea   decât   cei ce vin?

·       Uitarea e singurul mod de a ierta.

·       Dacă diavolul te ia partener de   drum, să ştii că drumul e scurt!

·       Dacă mori, ai toate şansele să reînvii. Dacă trăieşti, ai toate   şansele   să mori.

·       Înstrăinarea e când nu te mai grăbeşti pe tine. Singurătatea e când te   găseşti.

·       Pleci pe toate    drumurile. Te întorci   pe unul   singur.

·       Îndoiala nu e negarea credinţei, ci verificarea ei.

·       Furtuna din afara noastră în noi devine ploaie molcomă şi roditoare.

·       Visul e separat    de realitate doar   prin    câteva ore de somn.

·       Dacă nu îţi mai   cauţi împlinirea   după ce   ţi-ai   găsit-o, e semn că ai dat peste a altuia.

·       Venirile neanunţate nu sunt biblice.

·       Parcimonia aşteptării: “Poate apare cineva”.

·       Pentru   a mă avea   ostatic definitiv, zeii m-au închis într-o peşteră cu prea multe ieşiri.

·       Darul nu se întoarce. Se împlineşte.

·       “Vor fi oare   la fel de puternici şi mâine? ” Întrebare de halterofil, nu de ascet.

·       Nu drumul e important, ci direcţia.

·       Trupul nu e   nimic fără suflet, aşa   cum Pământul   e întunecat fără Soare.

·       Cel   mai    roditor pământ rămâne   acela   al trupului.

·       Sunt   oameni care, doar când mint, se ţin de cuvânt.

·       Evadează doar cei care nu îşi înţeleg vina.

·       Pasărea în zbor trece fără efort şi peste munţii mai mari şi peste cei mai mici.

·       Prin moartea noastră , locul ne   e luat   de ceea ce am făcut mai bun.

·       Cine se teme de moarte nu a ridicat niciodată ochii spre Cer.

·       Impresia   oamenilor   că sunt uniţi provine din faptul că sunt mulţi.

·       Animalul agresat devine mai rău. Omul în suferinţă devine mai bun.

·       Amintirile    valorifică trecutul. Memoriile   îl   contabilizează.

·       Cine îşi   face dreptate împarte vina   cu cel pedepsit.

·       Sufletul e vânat domnesc. Oasele nu   se lasă pe tavă.

·       Nu zâmbiţi! Păstraţi-vă calmul!

·       Uitându-vă îndatoririle,   vă faceţi deja altele.

·       Într-o lume în mişcare, cine stă pe   loc regresează.

·       Noi cautăm   Fericirea. Biblia ne spune clar că nu   sunt decât Fericiri.

·       Viaţa mi-a dat totul. Eu i-am dat restul.

·       Imparţialitatea separă jumătăţile Lumii.

·       Vino, Iubire! Sănătatea   ta ţine de mine.

·       Stelele — lacrimile de pe obrazul Nopţii — cad rând pe rând în mare.

·       Când câştigi un lucru, îi afli folosul, când îl pierzi, îi afli valoarea.

·       Nu vă lăudaţi cu lauda voastră că e   subiectivă, nici cu lauda altora că e deşartă şi plină de interes, ci aşteptaţi să auziţi Lauda Domnului care picură în suflet ca roua de pe petalele trandafirilor.

·       Sănătatea e fragilă ca o floare dar — paradoxal — nu trebuie îngrijită prea mult. Unei flori dacă îi   dai prea multă apă se îneacă.

·       Singurătatea nu   înseamnă izolare,   ci gândirea şi trăirea în tine cu gândul la Dumnezeu.

·       Puterea omului vine din    Cer, de unde i s-a   dat Suflare Divină.

·       Averea e greutatea din   spatele tău. Cu cât o sporeşti cu atât te împovărezi.

·       Nu-I cere Lui Dumnezeu lucrurile pe care le poţi face singur, dar cere-I Binecuvântarea de a le face!

·       Mare e moartea celui care ştie pentru ce moare.

·       Orice luptă   e nedreaptă. Chiar şi atunci când luptăm pentru

dreptate, trebuie să găsim alt mod de a o   împlini.

·       Când murim, trupul roagă sufletul să îl uite curând.

·       Sfântul    care    nu are   un diavol lângă el nu e real.

·       Minciuna sugrumă adevărul, celelalte mimează resuscitarea.

·       Leneşul, când nu vrea să muncească, îşi face de treabă.

·       Adevărata prietenie nu e   aceea pe care o exprimi,   ci — paradoxal — e tocmai   aceea   pe care   o eviţi, de teamă să nu   se transforme în ceva mai profund.

·       Cerul — Pământul Frunţilor   noastre.

·       Înălţarea — Învierea   din Cer.

·       Religia nu e   materie de predat, ci spirit de înţeles.

·       Viaţa e un fir   de Lumină care — chiar de se stinge — drumul tot    l-a parcurs.

·       Mărturie despre Viaţă nu pot depune decât aceia care şi-au jertfit-o.

·       Iubirea vinde pelin în piaţa cu mirodenii.

·       Rădăcinile care se văd sunt vulnerabile.

·       Strângând Lumină în     trup ni-l   ardem   ca   Mucenicii.

·       Suntem vinovaţi şi pentru păcatele celor pe care nu   i-am   putut îndrepta.

·       Cine va   trăi pentru   sine va trăi mult. Cine   va trăi pentru alţii va trăi veşnic.

·       Luna nu    s-a    plâns că   e singură. De aceea au îmbrăţişat-o Stelele.

·       Întocmai   cârtiţei care   îşi afundă capul în pământ   fiindcă nu are ochi spre a vedea Soarele, necredincioşii se opun cu vehemenţă căutării Luminii.

·       Motivându-vă visele, vi le banalizaţi.

·       Nu   îţi poate fi dor de ceea ce nu ai   trăit.

·       Pentru omul neînţelept, oricare   dintre orizonturi   e capătul Lumii.

·       Nu mă absolviţi   de vina de a nu fi făcut nimic!

·       Vino dezbrăcată: haina   ta sunt eu!

·       Pentru a iubi    cu adevărat pe cineva, nu e suficient să-i cunoşti fiinţa — trebuie să te cunoşti îndeamănunt şi pe tine.

·       Iubirea   e o formă   de disperare: nu mai poţi doar cu tine.

·       Cât de trist să găseşti în   vină   explicaţia faptelor tale!

·       Locuim într-o cuşcă. Cei fricoşi sunt cei mai fericiţi   gândind: „Ce noroc că fiarele sălbatice nu ne pot ataca!”

·       Focul   din noi nu îl   stinge Crivăţul, dar îl stinge Nepăsarea.

·       Soclul trudei noastre e muntele de sare al sudorii ce ne-a   curs de pe tâmple.

·       Oricât de mult vom trăi, tot nu vom   prinde sfârşitul Lumii.

·       Iertarea trebuie să fie pe măsura căinţei, nu a păcatului.

·       Cine se teme de durere nu are o comunicare bună cu trupul lui.

·       Ecoul Lumii e de neînţeles. Cu cât vom vorbi mai mult, cu atât îi vom complica sonorităţile.

·       Orice cristelniţă degenerează în urnă funerară.

·       În pomelnicele voastre treceţi-vă ultimii: Dumnezeu le citeşte de jos în sus.

·       Aşa cum amintirile apropie trecutul, speranţele apropie viitorul.

·       Forţa   cuvântului constă în   nerostirea lui. Cea mai frumoasă predică e închinarea preotului.

·       Pierderea vieţii e parte a propriei ei   economii.

·       Muritorii care au gustat viaţa nu vor   să se   îndulcească cu desertul.

·       Durerea ar trebui să fie contagioasă.

·       Pământul — Pronaosul Cerului.

·       Nici   o   victorie    nu   e mai    mare decât aceea repurtată împotriva propriei noastre fiinţe.

·       Nu   disperaţi: Timpul a început deja   să lucreze la tămăduirea rănilor voastre!

·       Schimbarea la   Faţă e Metanoia Divină a   fiecăruia   dintre noi, de la   Chip la Asemănare.

·       Calea spre Tine, Doamne, nu are   fântâni de popas!

·       Vântul deznădejdii umflă pânzele corabiei spre Dumnezeu.

·       Doar   tălpile le avem pe pământ, restul trupului nostru este spre Domnul.

·       Vertical, vectorial, trupul   nostru ţinteşte Cerul.

·       Iisus a mers pe Mare pentru a scăpa   de    furtună Corabia Apostolilor. Minunile se fac la vedere — nu a venit pe sub apă. Spre o minune   ne îndreptăm printr-o alta.

·       Fiinţele cel mai evoluate acuză cel mai acut imperfecţiunea lor. Omul se împlineşte prin Dumnezeu.

·       Mi-am    inventat   fericirile. De aceea   au durat.

·       Suntem fărâmă din Dumnezeu. De aceea nu ne vom fărâmiţa niciodată.

·       Vai   de cei care şi-au învăţat lecţia! O   spun mereu…

·       Cine   vrea     dreptate nu se    duce la Judecătorie, ci la Biserică.

·       Fericirea e ca   Soarele: luminează numai cât e pe Cer.

·       Prigoana creştinilor nu a încetat, doar că acum nu li se mai reproşează Creştinismul.

·       Să nu fii singur înseamnă să ai    pe cineva în suflet, nu lângă tine.

·       Visezi frumos doar când eşti   în patul tău.

·       Dumnezeu a făcut Lumea singur. Oamenii   au inventat consultanţii ca să   diminueze responsabi-lităţile şi vina.

·       Lumea   e o   oglindă. Privindu-i pe   ceilalţi te vezi pe tine.

·       Drumul spre Fericire e acelaşi cu drumul   spre Dezastru. Totul e să te opreşti la timp.

·       Miriapodul se visează şarpe.

·       Nimeni nu e   mai puternic decât un om    care e   dispus să moară.

·       Te naşti nu în ziua în care vii pe lume — ci    în ziua în care începi să iubeşti.

·       Când te rogi, Dumnezeu e lângă tine. Când   îi   ceri, începe să se îndepărteze.

·       Drumul spre Dumnezeu fiind un   urcuş, e plin de oprelişti. Drumul spre Iad fiind   o    coborâre, e o   continuă şi facilă cădere.

·       Promisiunea combină minciuna cu speranţa.

·       Nu de greşeală   mă tem, ci de urmările ei.

·       Cei mai puternici oameni din lume devin aceia care   au pierdut totul.

·       Femeia care nu ţipă noaptea,    ţipă ziua.

·       Marile tragedii sunt acelea pe care nu le plânge nimeni.

·       Vioara — lemnul pomului plin de privighetori.

·       Nu   abandonaţi niciodată lupta, fiindcă şi duşmanul e sfătuit la fel!

·       Oamenii au acelaşi   destin. Interpretările, însă, sunt diferite.

·       Dumnezeu îi creează pe oameni mai întâi în Cer.

·       Libertatea nu se cere, se cucereşte.

·       Moartea nu înseamnă rămas bun de la viaţă, ci de la cele lumeşti.

·       Dumnezeu e în toate. Omul în restul.

·       Nedreptatea   e   sporită   de ignoranţa celor   ce o   consimt.

·       Cine a    participat la o minune doar în calitate de   martor, a şi   negat-o pe jumătate.

·       Fericirea e aburul pâinii calde care se înalţă mai sus, cu cât o împarţi la mai mulţi.

·       Cosmonauţii ruşi nu au văzut din Cer îngerii pe care Dostoievski i-a zărit de pe Pământ. Umilinţa privirii îi sporeşte acuitatea.

·       Cinicul   cere doctorului să-l vindece numai de bolile netransmisibile.

·       Gândirea   cantonată în creier nu are şanse   să-l depăşească.

·       Mai multe speculaţii privesc   trecutul, decât      viitorul.

·       Partea din noi care moare are   aceeaşi vârstă cu sufletul care continuă   să trăiască.

·       Facem ce putem   şi spunem că facem   ce vrem.

·       Cei mai mulţi ne    ucid după   ce am murit.

·       Săptămâna    Fericirilor începe Duminica.

·       Sunt singur, dar ce ecou…

·       Doi oameni se roagă de mine    să trăiesc:   doctorul   şi bancherul.

·       Banii sunt ca   pleava:   fie îi ia vântul, fie nu ai ce   să faci cu ei.

·       Bogăţia   e a sufletului, nu a buzunarului.

·       Cât efort   pentru a trăi… şi totuşi nimeni nu îl    precupeţeşte.

·       Sunt   mult mai în vârstă decât anii pe care îi am.

·       Adevărul îl spui o singură dată fiindcă   toţi îl ţin    minte.

·       Vine o vreme    când oamenii nu mai    au nevoie de tine. Atunci îţi dai seama cât valorezi.

·       Vegetarianismul ne-a izgonit din Rai.

·       Aceleaşi greşeli   de la Facerea Lumii. Scuzele s-au perfecţionat.

·       Caii care   mor pe front cred că vor paşte şi după moarte.

·       Ori de câte ori nu postim, Dumnezeu   moare de foame.

·       Adevăratele   rele sunt cele care nu ni s-au întâmplat.

·       Viaţa nu e mai importantă decât Moartea. E mai vizibilă.

·       Nu e vina mea că nu mă cunoaşteţi.

·       Sunt   atât de celebru încât nici   prin casă nu îmi mai   permit   să   merg desculţ.

·       Păcatul   e forma   de   rezistenţă   a   Răului. Rău închistat.

·       Doar ceea ce facem   zi de zi   ne defineşte.

·       Lumea   şi-a   început    Apocalipsa. De   aceea, tot   ce e rău o grăbeşte.

·       Mi-am   ratat   cariera: între înger   şi om am ales   să fiu om.

·       Sarea Pământului   sunt   oamenii. Ei   au indus criza hipertensivă a   Lumii.

·       Calea   pe care   merg e plină   de spini.   E semn    că încă ţin drumul.

·       Cine îşi   gândeşte Fericirea, şi-o ucide.

·       Am    citit prea mult   ca să mai pot   fi   original.

·       Greşelile pe care   le facem în mod    conştient sunt   păcate.

·       Viaţa — prilejul biologicului   de    a-şi   depăşi   condiţia.

·       Speră! Ceva     tot se   va îndeplini.

·       Printre oameni sunt infinit mai singur decât   printre cărţi.

·       Există mult mai multe crime perfecte decât vieţi    perfecte.

·       Sunt atât de trist de trecerea anilor, încât am început să-mi    comemorez aniversările.

·       Fizicul nu are   legătură cu sfinţenia: nu înseamnă   că    dacă eşti mai înalt eşti mai aproape de Dumnezeu.

·       Un   înger căzut   nu mai are   ce face    cu aripile.

·       Diavolul   e grăbit: ştie că timpul lui a   expirat.

·       Sfinţii sunt    oamenii care   şi-au înţeles   suferinţele.

·       Pentru   sfinţi   suferinţa e în    fişa   postului.

·       Oamenii mor   ca să se afle în treabă. Pentru   sfinţi moartea e un   deziderat    vital.

·       Nu mie   îmi   e frică   de singurătate. Singurătăţii îi e frică de mine.

·       Ca toate   vieţuitoarele, omul aspiră spre habitatul său   originar — Raiul.

·       Suntem   o Atlantidă care   comercializează pământ.

·       Sunt cel mai   nefericit   dintre îngeri. De aceea    nu voi cădea   niciodată.

·       Dumnezeu   a fost eliminat   de la   cursurile   de spiritism   pentru lipsa   de   prezenţă.

·       Toate greşelile   Lumii sunt     ale mele: când    se sparge un    vas în Univers   mai întâi mi-au    tremurat   mie   mâinile.

·       Strig când    sunt   singur, nu ca să mă audă   cineva,   ci   ca să   mă   conving   că   sunt singur.

·       Toate   bolile   de   care am suferit   au fost transmisibile. Niciuna nu a fost cauzată de mine.

·       Ca o   mireasă,   Fericirea   îşi   aşteaptă alesul.

·       Cine   ştie    să răspundă   la întrebări   şi   le-a   pus mai înainte.

·       Cine    vorbeşte — presupune. Cine tace — ştie.

·       Flămânzii şi nesătuii locuiesc pe acelaşi Pământ.