Aforisme Made in Giurgiu (partea a II-a)

·       Nu-i   cereţi   Lui  Dumnezeu   dovezi   de  existenţă,  dacă  voi  nu  i-aţi   oferit  niciuna!

·       Cât  de   trist   e  că  apusul  e  în   aceeaşi   zi  cu  răsăritul!

·       Pentru    fiecare   formă  de  relief  există  o  stare  echivalentă  în  sufletul  omului.

·       Oamenii  mor   şi  se    nasc   în  fiecare   zi.

·       Circuitul  vieţii  în  Natură: cerul  pe  care   îl   văd e  mai  jos  decât  cerul   pe  care  îl   simt.

·       Singurătatea   e   nefirescul  sufletului  şi   firescul  spiritului.

·       Când   admiri   femeia,  nu  începe   cu   rochia!

·       Oamenii  care  nu   au  dreptate  sunt  primii  care   se  îndoiesc   de  dreptatea   altora.

·       În  sinea   lor,   cel  mai  mult  te  respectă  cei  care   ţi-au  luat  locul.

·       Geniile  îşi   fac   din  moarte  un  viitor.

·       Proorocii  extrapolează.  Tot   ce  îşi   doresc  lor, se  împlineşte   altora.

·       Când   strigi,   eşti  auzit.  Când   taci,   eşti   înţeles.

·       Cine   e  adus   încătuşat  la  Judecata  de  Apoi,   pleacă   eliberat.

·       Cine   strigă   după  ajutor  când  e  singur,   are   credinţă.

·       Nu  e  important   câţi   suntem,   ci  câţi   vom  rămâne.

·       Faptul    că  tot  murim   nu  înseamnă  că  trebuie   să  murim  oricum.

·       Alpiniştii ajunşi  în  vârf  se  gândesc   pe  ce   versant   să  coboare — asceţii  cugetă   unde    să-şi   stabilească  chilia.

·       Minciuna   trebuie  inventată. Adevărul  e  pe  buze.

·       Puterea  e  ca  floarea-de-colţ: cu  cât  e  mai   aproape  de   Cer,  cu  atât  e  mai  greu să  şi-o  smulgă  cineva.

·       Ocupaţi-vă  de  lucruri   frumoase!  Cele  urâte   sunt  gata.

·       Faptul  că   murim   nu  justifică      disperarea  cu   care  trăim.

·       Creştinismul  e   singura    formă   de   suferinţă  fericită.  Restul   suferinţelor  sunt  boli,  iar  restul   fericirilor   sunt  iluzii.

·       Iisus  a  murit   cu  totul   prin  Jertfă,  nu   pe  fragmente  ca     într-o   boală.

·       Iisus   făptuieşte pe rând Minunile Sale pentru  a  nu  ne   copleşi  cu  strălucirea  lor.

·       Fericirile  ne  sunt   oferite — toate  — într-o  Predică,  fiindcă  ele  alcătuiesc  un  corp   comun,   nu   pot  fi  separate.

·       Bogatul nu e fericit de averea lui, ci preocupat de ea.

·       Sănătatea   e  un   fel   de  boală  care   nu  se  ia.

·       Toate   formele   de   respect    sunt  inferioare milei.

·       Trăim  din  aduceri   aminte.  Murim   cu  speranţe.

·       Răbdarea — indolenţa  cultă.

·       Talentele   multiple  sunt   comorbidităţi,  boli  asociate.

·       Nereuşitele    sunt     cicatricile    perfomanţei.

·       Vieţuim   într-o   peşteră. Nu     putem   aduce  Soarele decât  din  afară.

·       Murim   neconsolaţi.  Tactică  divină.

·       Misterul  Creaţiei  nu  îl   poate  descifra    fiinţa   creată.

·       O  nouă   greşeală  e  de  fapt  o  greşeală  uitată.

·       Viaţa  e  o   sinucidere  pe  care   adevăraţii  sinucigaşi  o  subestimează.

·       „Te   cred   pe  cuvânt!” — nu  presupune   şi  credinţă  în  faptă.

·       Ca   într-un  Zodiac,   pe  tot  parcursul   evoluţiei  mele,  nu     m-am  considerat  om.

·       Preţioasa  luptă  pentru  Adevăr —   iată Destinul  Omului!

·       Banalităţile   care  ni  se  întâmplă  sunt  speranţele  pe  care  le-au    aşteptat  strămoşii   noştri.

·       Trăim   într-o   lume  şi  murim  în  alta.

·       Cei  mai   rapizi  alergători  ai  lumii   se  învârt  într-un  cerc  olimpic.

·       Lupii  care   vânează  păsări  au  nostalgia  zborului.

·       Aşteptarea  e  pânda Timpului.

·       Regretul — condescendenţa   Durerii.

·       Ca  să   fii  înger  îţi trebuie şi altceva  decât  aripi.

·       Ca  orice   părinte   exigent,  Dumnezeu  ne  vrea    sfinţi.

·       Dumnezeu  ne  aşteaptă în Cer, noi  ne   sporim  confortul  pe  Pământ.

·       Premii  pentru  Fericire  nu  se  acordă.

·       Oamenii  mor  aşa   cum  se   nasc —  speriaţi  de   necunoscut.

·       Moartea   se  ocupă  de  sufletul   nostru  mai  bine  decât  o  face  Viaţa.

·       Speranţa  ne  călăuzeşte  unde  vrem  noi.  Disperarea — unde  vrea  ea.

·       Sunt  atlantul  care  poate  inventa   Corabia.

·       Glumele   sunt  luate  în  uşor  de  cei  care   le  fac   şi  în   serios  de  cei pe care îi vizează.

·       Sunt   un  Dumnezeu   neinspirat:  nu   pot  crea  o  Lume,  dar   îi  judec  pe  toţi.

·       Suntem   flori   de  câmp:  indiferent   de  parfum şi culoare , ne  pasc  vitele.

·       Premiile  pentru  întreaga  activitate  sunt   un  fel  de  ajutoare  funerare.

·       Tinerii  sunt  convinşi   că  nu    vor  ajunge  niciodată  bătrâni. Bătrânii  uită  că  au  fost cândva tineri.

·       Viaţa,   ca  şi  Moartea,  nu  îşi  doreşte    decât   un  loc  liniştit.

·       Peştele   cel  mare  îl  înghite  pe  cel  mic.  Asta e   în  apă.  Pe  uscat,   buturuga  mică  răstoarnă  Carul  Mare.

·       Să   nu  ştii  de  ce  eşti  fericit   nu  e  un  motiv    de  nefericire.

·       Când  pomii  sunt  înfloriţi  nu  mai   contează   cine   i-a   sădit.

·       Prudenţa  a  transformat   vecernia  în  utrenie.

·       Cei  mai   nepopulari  oameni   sunt  aceia   care   spun    adevărul.

·       Las tuturor manuscrisele mele    online.

·       Chirurgul  e  singurul   medic  care  nu  te   trimite  la  farmacie.

·       Dumnezeu   E  invocat   mai  sincer  în   Ambulanţă,  decât   în    dric.

·       Or  fi  oamenii  trişti,  dar  nici   Fericirea  nu  e  de  ei.

·       " Să  îţi  ajute  Dumnezeu!" — e  urarea  celui  ce  nu   vrea  să  se  implice  personal.

·       Destinul  e  vântul   ce  ridică  praful, dar  muntele, îl  priveşte impasibil.

·       Praful   urcă  mai  mult decât  vârful  muntelui,  dar nimeni  nu  îi  apreciază  ascensiunea.

·       Peştele  răpitor   din  acvariu  va   muri    de   depresia  singurătaţii.

·       Naşa  cu  experienţă  se  ocupă  de   desuurile  miresei.

·       Se  înfoaie  doar  păsările  care  nu  zboară.

·       Ne  amanetăm  zilele  pentru  o  noapte    de  dragoste.

·       Cerşetorii   au  eficienţă  maximă.  Câştigă    bazându-se   pe  lipsurile   lor.

·       Nepăsarea  e    uitarea  activă.

·       În  sângele  albastru,  cromozomii  sunt  veri.

·       Mor  aşa cum  unii  trăiesc: cu  gândul  la  viitor.

·       Cine  vrea  să-mi  spună  un  lucru  frumos,   să  mi-l  scrie!

·       Dumnezeu  a  îmbătrânit . Ninge.

·       Trăim   cu  gândul  la  moarte  şi  murim  cu  gândul  la  viaţă. Antagonismul hegelian  al  aspiraţiilor.

·       Înainte,  numai  crima  avea  mobil. Acum are toată lumea.

·       Universul — tot  ce  se  poate  întâmpla   rău  într-un  spaţiu  dat.

·       Nemurirea — dorinţa   de a  trăi  şi  în  altă   parte.

·       Cu  cât   o  rugăciune e  mai   şoptită,   cu  atât  ea  se aude  mai  tare.

·        “Plecati!” le-am  spus  diavolilor. Şi   ei,  auzindu-mă,   s-au  apropiat.

·       Sfinţenia  e  Gloria   Cerului,  dar   se   dobândeşte  pe  Pământ.

·       Nu  ne  ierta,  Doamne,  greşelile  noastre,  aşa  cum  noi iertăm greşiţilor noştri! Iartă-Le   cum  ierţi   Tu!

·       Jertfa  care  nu  se  termină  cu  Înviere,  e  Apocalipsa.

·       Dumnezeu  ne  vrea  însetaţi,  nu înfometaţi.

·       Nedreptatea  începe  dinafara  noastră. Dreptatea — din  noi.

·       Primeneşte-mi,  Doamne,  sufletul  cu  Apa  pe care  ai   strâns-o  din  lacrimile  mele!

·       Rotulele  pe  care  ne  rugăm —   scrânciobul  elanului  spre  Dumnezeu.

·       Cei  mai  mulţi    care  mor  cu  vin   în  gură  nu  l-au  luat  pentru împărtăşanie.

·       Diavolul,  înainte  să  ne  bată,  ne  abate.

·       După  ce  Dumnezeu  a  făcut  Lumea,    diavolul  a  început  să  o  critice.

·       Vrei  să  fii  puternic? Declină-ţi  puterea!

·       Îl  solicităm  pe  Dumnezeu, în  loc  să  Îl  chemăm.

·       Chiar  şi   leul,   regele  animalelor,  trebuie   să  stea  la  pândă  ca  să  vâneze.

·       Munca  e  pendularea   sufletului  în  trup.

·       Pentru  o  zi   de  odihnă  oamenii  muncesc  câte  o  săptămână.

·       Nu  vă   luaţi   în  râs  fericirea,  trataţi-o   cu  seriozitate!

·       Dacă   nu  sunt   prinşi,  trădătorii  trec  drept  curajoşi, fiindcă   s-au  apropiat   cel   mai  mult  de  duşman.

·       Iedera — var  vegetal.

·       Tăcerea   subliniază  înţelepciunea, dar   compromite   spontaneitatea.

·       Piticul  ştie  că,   dacă  Soarele   cade  cum   trebuie,   umbra  lui  e  mai  mare  decât   a  uriaşului.

·       Campionii  nu  au   nevoie  de  laude. Învinşii — da!

·       Sobrietatea  unor  diavoli   compromite buna  dispoziţie  a  îngerilor.

·       Pojarul  e  răul  care  iese   prin  piele.  La   copii  e  benign.

·       Spuneţi-mi  exact  cât  e   ceasul  ca  să    ştiu  cât  mai  am   de  trăit!

·       Sacrificiul  nu  înseamnă  să  faci   ceva  pentru  tine.

·       Copilul  nepedepsit  de  părinţi   e  pedepsit  de  soartă. Părinţii pedepsesc  cu  blîndeţe, soarta  fără  milă.

·       Dumnezeu  nu  a  sădit  în  om  perfecţiunea  pentru   ca  acesta  să  năzuiască  spre  ea.

·       Divorţul  are  la  bază  comparaţia  dintre  soţie  şi  amantă.

·       Când  te  strigă  Destinul  eşti  tentat   să  deschizi  fereastra ,  nu  uşa.

·       Dacă  vrei  o  lecţie  despre  valoarea  banului,  roagă  bogătaşul  să  ţi-l  împrumute.

·       Ca  să   ne  înveţe  să  nu  mai  tânjim  după  aripi,  Dumnezeu  le-a  înzestrat pe ciori cu acestea.

·       Moartea, atât  de  blamată,  a  făcut  eroi.

·       Cât  lâna  e  pe  oaie,  nu  are  molii.

·       Dumnezeu  e  peste  tot,  dar  diavolul  zice   că  el  l-a  trimis.

·       Cere  mereu!  La  un  moment  dat  le  va  fi  ruşine  să  te  refuze.

·       Se  chinuie  să  moară şi  rudele mestecă  în  colivă.

·       Vai  de  omul  fericit  că  e  fericit  doar   azi!

·       Fata   mereu  plecată  rămîne  nemăritată.

·       Cine  are  chelie, caută  pălărie.

·       Dacă  îi  ignori, duşmanii cred  că  v-aţi   împrietenit.

·       Leagă  capra, dacă  ai  varză  în  curte!

·       Cine  te  laudă   pretinde  că  te  cunoaşte.  Cine  te  înjură  e  convins.

·       Când   se  sfădesc   ciocanul  şi  cuiul,  casă  mândră  iese.

·       Albina  moare  în  ziua  în  care  nu  mai  aduce  miere.

·       Vulpea  nu  ştie  care  găină  e  cloşcă,  dar  pe  aceea  o  nimereşte.

·       Dacă  sacul   e  rar  făina  e  pe  drum.

·       Chiar  ajutată  de  Stele, Luna   nu  luminează  ca  Soarele.

·       Femeia  e   ca  vinul, după  ce  te  face  să spui  adevărul, te  îmbată  că  îl  va  păstra.

·       Sunt  sfânt: Dumnezeu ştie pentru  cât  timp.

·       Cine   vrea  să  scrie,  găseşte  toc  şi  hârtie.

·       Dacă    împăratul  nu  are   coroană nici  străjerii  nu  au  arme.

·       Porcul  ar  fugi,  dar  unde  mai  găseşte  el   trocul  plin?

·       Omul  bun  nu  trebuie  chemat- ştie   când  e  nevoie  de  el.

·       Cui  nu  are  nevoie  de   mine   îi  dau  împărăţie.

·       Nu   spune  sfinţilor  ceea  ce  Dumnezeu    ştie  deja.

·       Fără  drojdie,  mustul  nu   se  acreşte, dar  nici  vin  nu  se  face.

·       Du-te unde vrei, dar întoarce-te la timp! Du-te unde trebuie şi întoarce-te când vrei!

·       Mierea  fără  capac  nu  se   acreşte  dar   se  umple   de  muşte.

·        Frumosul  caută  frumoasă, înţeleptul — înţeleaptă.

·       Calul   bun   duce   călăreţul   acasă,  nu  la  război.

·       Dă-te   la  o  parte     din  faţa   nebunului   că  el  vrea  să  ştie   cât  loc  are!

·       Nebunul  râde   de  oamenii  care  vin  în  fiecare  zi   de  la  câmp şi  doar  o  singură  dată  pe  an  aduc  recoltă.

·       Se îndoieşte  de  toate,  numai  de  minciuni — nu.

·       Vrea  nuntă  dar  are   deja  câteva  soţii.

·       A  tocmit  lăutari,  dar  îşi caută mireasă, încă.

·       Veselul satului nu e înţeleptul, ci nebunul.

·       Scoate  limba — doar  l-o  crede  doctorul.

·       Sunt  sătul  de ceea ce  mi  s-a  întâmplat    ca  Dumnezeu   de ceea  ce-a  creat.

·       Mi-e  foame — nu  că  n-am  mâncat,  ci  că  am  văzut.

·       În blidul săracului, mâncarea nu se acreşte.

·       De ceea ce  îţi   place  îţi  e  dor   şi  când  ai  aproape.

·       Când   diavolul  e  pe  drum,  necazul  a  ajuns.

·       Preotul   are  un  butoi  de  agheasmă,  dar  nu  o  dă  pe  toată.

·       Pe  leu   nu  răgnetul,  ci  coama,   l-a  făcut  Rege.

·       Furnica nevrozată  prin  muncă, devine  termită.

·       Diavolul  nu  ar  fi  puternic  dacă   nu  ar  chema  în  ajutor câţiva   sfinţi.

·       Vântul   care  te   ajută  la   semănat, te  împiedică  la  cules.

·       Iubito,  mă  întorc  la  tine   ca  Dumnezeu  asupra  Lumii: cu  cât  eşti  mai  imperfectă,  cu atât mă preocupi mai  tare.

·       Găurile    negre — fostele  locuri   cereşti    ale  îngerilor   căzuţi.

·       Sub  patrafirul  preotului,   la  ceasul  spovedaniei,   e  Lumina  Raiului.

·       Gurii care zâmbeşte nu îi mai e foame.

·       Vor  fi  morti  care  la  Înviere   nu  vor  putea  renunţa  la   cavourile   lor   somptuoase.

·       Nu  te  întoarce   din  drum   că  dai  tot  de  tine!

·       Noaptea — pe  sub  balcoane,  ziua  — pe  la  icoane.

·       Minciuna  cu  un   alai  de  slugi nu  poate   detrona  Adevărul  lipsit  de  gărzi.

·       Singuri  suntem  mai  puternici,  dar  mai  trişti.

·       Când  Soarele   şi  Luna  sunt  pe  Cer,  nu  vezi  bine.

·       Curajul   care  caută  pericolul  e  nebun.

·       Odată   plecat, greu  revine  ţăranul  în   sat.

·       Dumnezeu  te  întreabă  de  sănătate  şi  tu   îi  spui  ce   boli  ai.

·       Femeia   se   spală  peste  tot. Bărbatul  doar  pe  unde  e  murdar.

·       Nu  mi-e  dor   de  tine,   ci  de ceea ce  am făcut  împreună.

·       Femeia   îţi  dă  mâncare, dacă  îi  dai îmbrăţişare.

·       Stă   ca   plopul  în  drum: nu  face  nici  fructe ,  nici  umbră.

·       Nu te lăuda cu puterea, ci cu fapta!

·       Nu  e  sigur  de   sine,  dar  e   sigur  de  mine.

·       Oamenii frumoşi înfloresc, cei buni  rodesc.

·       Cine   zice   că  nu  poate  să    alerge,   nu  a  văzut   lupul.

·       Zahărul e dulce, dar nu are ce căuta în ciorbă.

·       Spânzuratul   care  nu  vrea  să  moară  îşi  alege   creanga  cea  mai   de  jos.

·       Unde   aţa  ai  înnodat,  nu  se  mai  rupe  din  nou.

·       Mai mult decât clopotul, Preotul e cel care te cheamă la Biserică.

·       Măgarul,  dacă  ar  avea  fluier,     s-ar    crede   cioban.

·       Omul rău fără carte e animal. Cu carte — devine diavol.

·       Când aştepţi, aştepţi din timpul vieţii tale.

·       Noaptea  înnegreşte  Pământul,  dar   umbră  nu  poate  face.

·       Nu  te  murdări   de  noroi  dacă  eşti  în  haine  noi!

·       Cine   cere   judecată  de  la  diavol   va  fi  pedepsit  de  Dumnezeu.

·       Dacă  dai  mustul   copiilor  nu  te  mai  îmbeţi  tot  anul.

·       Vitejii   se  vindecă   fără  doctor şi  mor  fară  preot.

·       Dragostea   arzătoare   repede  păleşte.

·       Bărbatul  dezbracă  femeia,  dar  de  îmbracat  ea se  îmbracă  singură.

·       Dacă   toate    caprele  ar  avea   râie,  ţapii  nu  ar  mai  ţine   coarnele  în  sus.

·       Iepurele   pe   care  nu  îl   prinzi  tu,  îl  prinde  lupul.

·       Oaia  nu  are   coarne,  dar  nici  un  berbec  nu  îi  stă  în  faţă.

·       Mai  bine  sărac  la  Dumnezeu  decât  bogat  până  la  diavol.

·       Legea   de  care  te  temi  pentru  cei   ca  tine   a  fost  dată.

·       La  moară   macini   făina  ta  şi  în  sac  o  iei  pe  cea   măcinată  înainte. În  cultură iei  rodul  înaintaşilor şi  rodeşti  urmaţilor.

·       Contemporanii  te  laudă. Posteritatea   te  apreciază.

·       Bogatul ţine post. Săracul flămânzeşte.

·       Vierul,  când  vede  scroafa,  uită  să  o  întrebe ce  fac   purceii   din  anii  trecuţi.

·       Nu de  moarte   se  moare,  ci  de  uitare.

·       Când  are   diademă  de  înger,  diavolul   tot  peste   coarne    şi-o  pune.

·       După   părerea   croitorului,   toate   hainele  tale   sunt  demodate.

·       Însetatului  nu  îi da  fripută,  nici  înfometatului apă!

·       Omul  e  mai  fericit  pentru   ce  nu   a  păţit.

·       Dumnezeu   te  iubeşte   şi   preotul  zice  că  e  meritul  lui.

·       S-a  dus   la  privileghi   ca  să   cunoască  şi  el  mortul.

·       Nu  te  pedepsi  singur,  că  sunt  destui  care  o  fac  mai  bine!

·       Nu  te   duce   cu soţia   în  târg,  că  lumea   va  crede   că  e  de  vânzare!

·       Nu-ţi  cumpăra  soţie, că-ţi faci datorie!

·       Dacă nu ai opinci, nu îţi căuta suman!

·       Soţia  te  iubeşte  până  îi  faci  primul  copil.

·       Dorul  din  mine  de  la  tine   vine.

·       Nu  de  hoţi  mă  tem,  ci  de   balamale,  că  au  ruginit.

·       Dacă  nu  îţi  place  în  casă,  nu  îţi  mai  lua  mireasă!

·       Nu  te  înconjura   de  proşti,  că  fac  horă  şi  te  pun  mut!

·       Mielul  caută  oaia  şi  oaia —   berbecul.

·       S-a  întors  sărac  şi,  pe  deasupra,  însurat.

·       Cucul  cântă,  dar  nu  cloceşte.

·       Mor  oameni  în  fiecare   zi,  dar  clopotele  se  aud  doar  de  sărbători.

·       Nu  te  lăuda,  chiar  dacă  nu  te  cunosc!

·       Vine  îmbrăcată,  doar  lumea  nu  o  va  pricepe  că  vine  să  facă  dragoste.

·       Calul  alergă  până  dă  de  lucernă.

·       Aurul  e  acelaşi,  dar  preţul  lui  se schimbă  de  la  zi  la  zi.

·       Respectă-ţi  duşmanii,  dar  numai  pe  părinţi  pune-i  la  icoană!

·       Noroiul,  în soare,  aur pare.

·       Fetele   se  îmbujorează  şi  dacă  le  săruţi şi  dacă  le  spui   că  s-au   lăsat  sărutate.

·       Pomul  fără  fructe  nu  e  bătut,  dar  ajunge   în  sobă.

·       Nu  ştie   să  coasă,  dar  vrea  să  fie  mireasă.

·       Are tot harul, însă.. doar cu paharul.

·       Nu  am  timp  de  pierdut, că  vreau   să  mă  odihnesc.

·       Ciocănitoarea  bate  numai  pomii stricaţi.

·       Ar muta munţii din loc, dar se ţine de mijloc.

·       Diavolul  ne  învaţă  tot  ce  ni  s-a  predat  la  şcoală,  dar  de  la  el  ţinem  minte.

·       Când  calul  alergă  după  iapă,  nu  mai  trebuie  să-l  mâne   surugiul.

·       Plouă, dar  nu  pe  ogorul  săracului.

·       S-a  îmbrăcat  de  sărbătoare,  că  tot  e  luni  de  dimineaţă.

·       Adevărul  fără  dreptate   e  ca  Soarele    pe  alt  Cer.

·       Cel nepriceput    spune  că  nu   l-ai   întrebat   ce  a  ştiut.

·       Nu  se  termină  petrecerea  că  s-a  spart  o  sticlă.

·       Vinul  sporeşte   sângele,  dar  nu peste  tot.

·       Ciomagul   de  la  capul   patului   te  apără   de  hoţi,  dacă  nu  dormi.

·       Vinul bun te desfată, cel rău, te îmbată.

·       Şi găina ar zbura, însă  doar până la cuibar.

·       Pe  omul   cinstit  avocatul  nu  are  ce  să-l înveţe.

·       Când   măgarul   rage,  toate  privighetorile  îşi  iau  zborul.

·       Broaştele   cred  că  după  orăcăitul  lor  au  venit pescarii,  şi  nu   după  tăcerea  peştilor.

·       Dacă  nu  ar  fi  Soarele,  Luna  s-ar  vedea  şi  ziua.

·       Cănd  plouă,  însetatul   îşi  face  palmele  căuş.

·       Beţivul,  după  ce  a  golit  butoiul,  l-ar  da   pe  o  ulcică  de   vin.

·       Şi grindina e ploaie, dar strică recolta.

·       În  Biserică   toată   lumea   se  închină,  dar  diavolul  face  mătănii.

·       Cine  vrea  să  mănânce   din  munca  lui,  prânzul  nu-l  prinde  acasă.

·       Visezi ce nu ai şi coşmarul îţi dă din belşug.

·       Vino  călare  când   te  cheamă  iubita,  căci  altfel aşa o vei găsi pe ea!

·       Harnicul   sapă.  Norocosul   dă  de  apă.

·       Îi  place   şvaiţerul,  dar   are   găurile   cam  mari.

·       E  beat,  dar  nu  ar  sta  în casă.

·       Indiferent   unde  e  Soarele,  orizontul  din   faţă  pare  mai   luminos.

·       Vorbeşte în toate limbile Pământului, dar nu se înţelege cu nimeni.

·       A fost la vânătoare şi a prins doi peşti.

·       Mănânci   şi  ce  nu  ai   gătit.  Faci  şi   ce  nu  ai   gândit.

·       Nu  a  aflat  nimic, căci  s-a   întors  pe  unde   a  venit.

·       Dacă  nu  mă  chemi, vin.  Dacă mă  chemi, alerg.

·       Vai  de  noi,  că  de  ei  plâng  toţi.

·       Omului  care  alergă  diavolul  nu  îi ţine  calea.

·       Păsările  care   pot  zbura  nu   au  nevoie   de  boabe  date  de  om  în  ogradă.

·       Ori cu oglinda, ori cu cartea, nu eşti niciodată singur.

·       Cât nu  ştii  cum  e  Viaţa   de  Dincolo,   nu renunţa  la  cea  de  aici!

·       Speranţa   e  cea  mai  mare   amăgire: îţi   promiţi   ţie  însuţi.

·       Ateul  crede  în  fotografii, nu  în  icoane.

·       Paharul   să  îi   fie  plin,  că  închină  şi  pentru  străin.

·       Fercheşul   nu  are  timp de alte   calităţi.

·       Când  îţi cere,  are  şi  sacul  în  buzunar.

·       Seminţele   fac  dovleacul  să   explodeze.

·       Unii fac curat cu mătura, alţii cu gândul.

·       Argatul împărat, cere   de  căpătat.

·       Luna pe Cer, nevasta în cartier.

·       Cine   are  fraţi  nu  mai  are   nevoie  de  prieteni.

·       Nu  tunde   oile   când   vine  Crivăţul! Îmbracă  sumanul  de  anul  trecut!

·       Nu  purta   fericirea  pe  chip, că  repede  o  pierzi!

·       A  plecat  călare   şi  s-a   întors   pe  jos, dar  spune  că   s-a  pricopsit.

·       Toate   sunt  bune   din  cele ce  sunt   gata  făcute.

·       Cine  te  păcăleşte   îţi  e  stăpân  fără  să   ştii.

·       Fuge spre casă mâncând pământul, că l-a prins Lenea pe câmp.

·       Are ce să mănânce, că doar toţi fraţii lui muncesc.

·       Ar munci, dar e duminică.

·       Îşi cere dreptatea, dar are pumnalul însângerat.

·       Calul   nu  se  teme  de  praful  drumului,   ci  de  distanţă.

·       Cine   te  ia   pe  sus  nu  vrea  să  te  înveţe   să  zbori.

·       Ar  mânca,  dar   nu  are   cine   să  îi  aducă  lingura.

·       Vrea  să  fie   darnic,  dar  nu  ştie  cu  cine   să  înceapă.

·       Meşterul bătrân îşi caută calfă tânără.

·       Promite nu ca să se ţină de cuvânt, ci ca să fie crezut.

·       Cât   era  vin  în  butoi, venea mereu pe  la  noi. S-a supărat când butoiul a secat.

·       Cioara  mănâncă  din  ogor, rândunica  din  pridvor.

·       Mireasă frumoasă, soacră pretenţioasă.

·       Colindă lumea pe jos, dacă vrei să  ai folos.

·       Dacă   au  văzut    că-i   arde  casa,   au  venit  şi  ei  cu  vreascuri.

·       Văduva,  la  priveghi,  îşi  aşează năframa  să  nu  îi  acopere  faţa.

·       Mai  mulţi  mor  de  trai  bun   decât  de  trai  rău.

·       Diavolul  zice  că  aude  mai  bine  decât  Dumnezeu,  fiindcă  el  vine   nechemat.

·       Nu  te-ar  minţi,  de  nu  i-ai  pune  întrebări.

·       Orice drum duce la Roma, dacă îl străbaţi până la capăt.

·       Cai  a  văzut   în  vis,   dar  nu  a  avut  ham  sa-i  priponească.

·       Cheamă-mă   pe  la  tine   că  sunt  la  uşă!

·       Copilul  pe  care   îl  iubeşti  caută  să  te  moştenească.

·       Nu  scormoni   în  foc,  că  pe  urmă   arde  tot!

·       Nu ar  mânca,  de  nu  i-ar  plăcea.

·       Te  otrăveşti,   chiar  dacă  mănânci  cu  lingura  ta.

·       Noaptea  e  zi  pentru  cei  ce  nu mai  au  zile.

·       Dragostea şi Moartea te vor întins.

·       Leneşul taie cocoşul ce cântă la amiază.

·       El  o  ia  de  soţie.  Ea — de  bunic.

·       Leneşul  şi   iarna   se  face   că  munceşte,  numai   să  nu  îi  iasă  vorbe.

·       Lupul, cu cât e mai flămând, cu atât e mai puternic.

·       Când  îi  dai  de  pomană,  îţi  cere  şi  coşul  împrumut.

·       Cocoşul   calcă  găina,  dar  cu  ciocul  îi  bate  capul.

·       De  lup  mai   mult  se  tem  câinii   decât  oile,  dar  cel  mai  tare   se  teme  ciobanul.

·       Oamenii  îl   sărută   pe  morar    doar  când  are  obrajii  pudraţi  de  făină.

·       Să mă  ia  Dumnezeu,   dar  să  mă  ducă  unde  vreau  eu.

·       Diavolul   se  înghesuie,  Dumnezeu  se  dă   de  o  parte.

·       I-au  murit  oile,  i-a  rămas  măgarul.

·       I-a  plecat   Norocul ,  i-au   rămas  necazurie.

·       Plopul  are   multe  frunze,  dar  toate  îi  tremură.

·       Oameni  mari  sunt   şi  în  satele  mici.

·       Lupul sătul, când trece pe lângă stână, se teme şi de umbra măgarului.

·       Şi-a luat o zi liberă, că are ceva de lucru.

·       Leneşul  face  avere,  cum   face  trântorul miere.

·       Ar  vrea  să  moară, dar  nu  se  îndură să dea de  pomană.

·       Când  vorbeşti  de  dragoste,   să  fii  pe  jumătate  dezbrăcat!

·       Mă  poţi minţi,  dar  nu  mă  poţi  face  să  te  cred.

·       Pe  ninsoare,  toate   oile  sunt  albe, iar  măgarul  are  hlamidă.

·       De  nu  ar  fi  boli,  oamenii  s-ar  omorî  între  ei.

·       S-a  înţepat   într-un   cui  şi  spune  că   acum  e  al  lui.

·       Are  răbdare,  dar  nu  are   ce  să   facă  cu  ea.

·       S-a  încuiat  în  casă  şi  acum nu  ştie   pe  unde  să  iasă.

·       O  singură  za  dacă  se  rupe,    tot  lanţul  cade.

·       Când   vezi  lupul,  fugi  şi  prin  urzici.

·       Nu se numeşte că ai răbdare, dacă nu ai încotro.

·       Iute să fii la minte, nu la mânie!

·       Când  mănâncă  trupul,  sufletul  se  sufocă.

·       Orbul   zice  că   nu  vede,   dar  banii  în  palmă  ştie  să  îi  numere.

·       Meduza înaintează cu fiecare val, dar pe ţărm tot nu ajunge.

·       Cui   îi  e  dor,   iese  în  pridvor.

·       Când  îi  coci    pâine,   vrea  cozonac.

·       Spune   că  îi  e  foame  de  ar  mânca   orice,  dar  întreabă   ce  avem  la  desert.

·       Viţa  beţivului  nu  face  nici  o  litră  de  must.

·       Soarele   le  zâmbeşte  şi   norilor  care-l  acoperă.

·       Măgarul  spune   că  din  cauza  urechilor  nu  poate  ajunge  din  urmă  armăsarul. Şi  apoi  dacă  ar  fi şi  el potcovit…

·       Beţivului,  cu  cât   are  bani  mai  mulţi,  cu  atât  moartea  îi  vine  mai  repede.

·       Vrea să fie singur, dar pentru asta face consiliu.

·       Nu  l-au  mâncat  lupii  în  pădure,  dar  l-a  pălmuit  soţia  că  a  întârziat.

·       Lupul  pândeşte   unde  e  iarba  mai  grasă.

·       Şi  refuzul,   dacă  îl  dai,  tăvăleş-te-l  prin  mălai!

·       Se dusese după fragi şi a venit cu urzici.

·       Patria  e  numai   a  ta. Lumea  e  şi  a  ta.

·       Sfinţii  duc  vorba  la  Dumnezeu,  rugăciunea  ajunge  singură.

·       Pe  oaia  rătăcită  păstorul  uită  să  o  mai  mulgă.

·       Pe  Iisus  L-au  văzut  şi  păcătoşii.  Pe  Dumnezeu — nici  sfinţii.

·       S-ar   fi  împuşcat,  dar  nu  avea  decât  cuţit.

·       Vrea  să  fugă,  dar  nu   a  văzut   lup  să-l  provoace.

·       Când  preotului  îi  e  foame, dă  dezlegare  de  dulce.

·       Porcul  fudul  nu  se  lasă  scărpinat.

·       Victorios, dar pe uşa din dos.

·       Nu şi-a mai văzut prietenul de când i-a dat cu  împrumut.

·       Dragostea    e  singura  formă  în care  ne  putem  spune ,,Te  iubesc!” în  mod  sincer.

·       Dumnezeu   a  creat  Lumea  nu  din  nimic,  ci  din  iubire.

·       Cavalerul îngenunchează  cu  un   picior,  credinciosul - cu  amândouă.

·       Dragostea   e  boală  venerică:  o iau  amândoi.

·       Maimuţa ţine stiloul şi cu picioarele, dar nu poate scrie versuri.

·       Lumea   nu  a  fost   niciodată  a  bărbaţilor, dar  femeile au  ştiut  întotdeauna   să  le  dea această impresie.

·       Cu medalia de campion la gât, alergi mai greu.

·       Nimic  nu  îţi  deformează  mai  mult  chipul  decât încercarea  de  a  te  admira  simultan în  două  oglinzi.

·       Adevărul  creşte  ca  iarba  peste  tot, dar  măgarii  îl  calcă  în  picioare.

·       Goliciunea din Rai e pornografie în Iad.

·       Fiecare  femeie  care  m-a  iubit  mi-a  înfipt  un  cuţit  în  inimă.

·       Dacă desfaci coaja unei portocale,  miezul  se  strică  repede.

·       Nu înţelegi decât ecoul cuvintelor rostite de tine.

·       Viaţa e o Biblie: oriunde o deschizi, a mai fost citită.

·       Femeile   au  sâni  ca  să  le  arate  bărbaţilor  cât  de  lung  e  drumul  până  la  inima  lor.

·       Femeile  sunt  o  mină   de  aur. Dorinţa  lor  de  bijuterii  e  redundantă.

·       Timpul  îşi  bate  joc  de   femeile  frumoase,  dar  le  glorifică  pe  cele  înţelepte.

·       Cu  cât  picioarele  femeii  sunt  mai  lungi,  cu  atât ele sunt  mai  inaccesibile.

·       Destinul   te  aşteaptă  doar   pentru   a-ţi  arăta   ce  ai  pierdut.

·       Vanitatea e orgoliul mângâiat pe creştet.

·       Femeile  sunt  ca  Albă  ca  Zăpada:   au  nevoie   de   şapte  pitici   pentru   a  întâlni  Prinţul.

·       Sânii sunt coatele cu care îşi face loc femeia.

·       În  patul  matrimonial  te  culci  odihnit şi  te trezeşti  obosit.

·       Femeile  care   se  dezbracă  repede  au  studiat  mişcarea.

·       Copiii  care  nu  vin   pe  lume   din  dragoste  nu  le  pot  reproşa  aceasta  părinţilor,   deoarece  nu  îi  întâlnesc.

·       În Rai nu au avut loc Adam şi Eva, iar noi vrem să ne ducem toţi.

·       Femeia  are  picioare  pentru  a  merge   spre  bărbatul  iubit şi  pentru  a  fugi  de  toţi  ceilalţi.

·       Dacă  nu  îi  mai  faci   complimente   soţiei,   dai  de  bănuit.  Dacă  îi  faci  prea  multe,   o  suspectezi  tu  pe  ea.

·       Femeia  care  îşi   ceartă  amantul,  a  divorţat.

·       Când soţia şi amanta sunt una, primeşte-le pe rând!

·       Dumnezeu,   după  ce a  făcut  femeia,   şi-a  luat  o  zi  liberă.

·       Statistic,  numărul femeilor e puţin mai mare decât al bărbaţilor. Aceste câteva femei rămase neiubite dau lumea peste cap.

·       Femeile  care  nu  poartă  tocuri   s-au  descălţat.

·       Sunt  îndrăgostit  de  o  femeie  dar  nu  mai  ştiu  de  care.

·       Toaca şi tocul — Raiul şi Iadul.

·       Bărbaţii   care   au  principii  nu  au  amante.

·       Ulise  a  înşelat-o  pe  Penelopa  numai   cu  femei  care  nu  ştiau   să  coasă.

·       Când   femeia  vrea  la teatru,  iar  bărbatul   vrea  dragoste,  iese  Circ.

·       Bărbaţii  au  cucerit    Lumea   şi  apoi   au  fost   cuceriţi   de  femei.

·       Tragedia   căsătoriei  e  că  şi  în  bucătarie  şi  în  dormitor  bărbatul    dă  de  aceeaşi  femeie.

·       Când  apare  o  femeie  frumoasă,   toţi  bărbaţii  şi  toate  femeile  întorc  capul.  Dar  în  direcţii  diferite.

·       Soţiile   speră   ca  frumuseţea   lor   să  dureze  până   în  ziua  în  care  soţii  devin  impotenţi.

·       Fondul  unor femei  e  de  ten.

·       Femeia  care  vrea  Luna  de  pe  Cer  nu are lângă ea  ce  îşi  doreşte.

·       Şi  sexul  poate  fi   luat  în  râs.  Mai  ales  dacă  e  mic.

·       Pe  tot  parcursul   căsătoriei  soţia  încearcă   să   te  convingă  că  toate  bolile   tale   sunt   consecinţa   anilor   de  celibat.

·       Nu  lua   în  braţe  o  femeie  care   aleragă  cu  disperare  spre  tine.  Mai  mult  ca  sigur în  spatele  ei  vine  soţul.

·       Femeia   care  îţi  pretinde  să  îi  spui adevărul   vrea   de  fapt   să   confirmi  supoziţia.

·       Partea  bună   a  căsătoriei   e  că  oricât  ar  dura  tot  se  termină.

·       Femeile   se  îmbracă   frumos   ca  să  le   admiri  pe  ele,  nu  hainele.

·       Nu   fugi   de  o  femeie! Ea   întodeauana  aleargă   mai    repede.

·       Când   discuţi  despre  femei,   mama   e  excepţia.

·       Femeile  nu  i-au   minţit   decât  pe   aceia    care   le-au  pus   întrebări.

·       Voyeurismul   a  început   când  prima   femeie    l-a  întrebat  pe  bărbat:  ,,mă  placi?”

·       Când   Dumnezeu  a  făcut   femeia,   Sfântul  Petru   a  şi   deschis   Poarta  Raiului.

·       Cele  mai  riscante  iubiri   sunt   cele  din  Paradis,  fiindcă  se  desfăsoară    direct    sub  ochii  Lui   Dumnezeu .

·       O  cerere   în  căsătorie    e  plină   de  greşeli.  O  sentinţă   de  divorţ  e  ireproşabilă.

·       Cine   îl  poate   ierta   pe  un  afemeiat?  Toţi  bărbaţii  căsătoriţi.

·       Cleopatra  era  atât   de  frumoasă   încât   Imperiul Roman  a  încercat  să  o  cucerească  în  fiecare zi.

·       Adevăratul   sacrificiu  e  să   te   sacrifici   pentru   cine  nu  merită.

·       Fecioarele   au  rămas  doar   în  Zodie.

·       Dintr-o  dragoste   adevărată   ieşi  mai  însetat  decat  ai  intrat.

·       Omul   superior  vede cu urechile şi aude cu ochii.

·       Moartea   e  un  animal   târâtor  căruia  îi  ia  o  viaţă   să  ne  ajungă.

·       Atâta  vreme   cât  suntem   vii   suntem   într-o  nesiguranţă  permanentă.

·       Dacă  nu  ai   cui   să  ceri voie, nu înseamnă  că  e  permis  ceea  ce  faci.

·       Dacă  spui   de  ce  iubeşti,  nu  iubeşti.

·       Îmi  parcurg   viaţa  în  toate   direcţiile,   ca  o  vrabie.

·       Faptul   că    şi  preoţii  şi  medicii sunt  muritori  le   afectează   credibilitatea.

·       Să  trăieşti  în  fiecare  zi — ce  responsabilitate!

·       Ne-ar   mai  fi    prins  bine   din  când  în  când  o  mică  moarte.

·       Avantajul,  dacă   ai  maşină,   e  că  nu  mai  mergi    la  Service  pe  jos,  ci  remorcat.

·       Toţi  oamenii  sunt   voluntari,  dar  fiecare   pentru  altceva.

·       Dumnezeu   ne  înţelege  mereu,  diavolul   numai   când  greşim.

·       Banul  e  principala  formă  de  respect  între  oameni.

·       Puterea  unui  om  e  puterea  tuturor  celor  ce  i-au  stat  împotrivă.

·       Şi  ziua  fericită   şi  cea  nefericită  au  tot    douăzeci  şi  patru  de  ore.

·       Cine  îşi   aşteaptă   fericirea  în  genunchi  o  va  primi  culcat.

·       Pentru  toţi  oamenii,  Dumnezeu   a  făcut  Pământul.  Pentru  Unul  Singur   a  făcut   Cerul.

·       La  răsăriteni   credinţa   e  mai mare   decât  voinţa. La  apuseni   e  invers.

·       Oamenii   sunt  flori.  Dacă   le  iei   pământul,  nu   mai  înfloresc.

·       Pe  Adam  coasta  îl  înţeapă  mai    tare  după  ce  nu  o  mai   are.

·       Fără  tauri, oricâtă  iarba  ar  paşte,  vacile  dau  doar  lapte,  nu şi  viţei.

·       Marele  farmec    al  femeii   este   că  îşi  iubeşte  bărbatul  la  fel,  cu  toate  că  la  început  îl  vede  ca pe  un  erou,  iar  apoi - ca pe  un  copil.

·       Izvorul  lacrimilor   nu  e   în  ochi,  ci  în   suflet.

·       Ochii  bărbatului  lăcrimează  când  o  femeie  frumoasă    taie  ceapă  lângă  el,  sau  când  îşi  aminteşte  de  acea  femeie.

·       Sunt  mai  tânăr  decât   vârsta  mea.

·       Întocmai lui  Iisus,  nu  ne-am   născut ca să  murim,  ci  ca  să  fim  omorâţi.

·       Sufletele  noastre  sunt  în  stare    de  putrefacţie.  De  aici  industria  parfumurilor.

·       Un  scriitor  fără  pix  e  pierdut.

·       Sunt   mort  de  beat.  Singura  formă  în   care  accept  Moartea.

·       Sunt  un   năvod  plin  cu  peşte.  Sfântul  Petru  m-a lăsat în   apa  mării  şi  s-a  dus  cu  Iisus.

·       Suntem  romantici. Mai ales   atunci  când  nu  facem  dragoste.

·       Pe  Dumnezeu  nu  avem  cum   să  Îl  vedem. El  e  dincolo  de   Soare.

·       Scriitorii  mor  cu    pixul  în  mână,  ca  pe  vremuri  voievozii — cu  paloşul.

·       Conflictul   de  idei:  război  civil  printre circumvoluţiunile  cerebrale.

·       Când  himenul  se  rupe,  se  rupe  şi  vraja.

·       Sorb   zaţul  cafelei.  Îmi    interiorizez  Destinul.

·       Nici  un  poet  nu  culege  gutui  pentru  a  le  mânca.

·       Oricât  ar  fi   de  mărinimos,  un  melc  nu  poate  găzdui  în   cochilia   sa  un  limax.

·       Dacă  oamenii  ar  fi  ca   florile,  polenizaţi  de  albine,  îndrăgostiţii   ar  umbla   cu    roiuri  după  ei.

·       Sunt  un  pusnic  social.

·       Sunt  un  foileton  a  cărui  desfăşurare  mă  surprinde  în  primul  rând  pe  mine.

·       Paşii  mă  duc  unde  vor  ei. Mâinele  apucă  ce   le  spun  eu.

·       Un  adevăr  complex  e  înţesat  de  minciuni.

·       Femeile   îndrăgostite  se  uită  în  ochii  bărbatului,  cele  neîndrăgostite — în  oglinda  din  poşetă.

·       Dacă  Ahile  era  olog,  nu  mai  murea.

·       Adevărul  rămâne  fierbinte  şi  când  se  răceşte.  Sorbiţi-l încet!

·       Sunt   în  stare  de  ebrietate  ca  o  prună  într-o  sticlă  de  ţuică: nimeni  nu  mă  poate  bea,   dar  le   dau    tuturor  aroma  mea.

·       Există  un  ţipăt  la  naştere  şi  unul  la  moarte. Nu  am  înţeles  niciodată   de  ce  primul  e  considerat      de  bucurie   şi  ultimul  de  tristeţe.

·       Nu  vă  gândiţi  la  moarte  cât  sunteţi  vii!  O  să  aveţi  tot  timpul  din  lume  să  reflectaţi  asupra  ei după aceea.

·       Viaţa  asediază  permanent  Moartea,  dar  aceasta  cedează  când  vrea  ea.