· Sărăcia sare
din cârca omului
care se duce să
muncească.
· Nu am ureche muzicală. Aplaud şi după Beethoven şi după Brahms.
· Dacă
nu ar cânta în ceasul
morţii, lebăda nu
ar fi decât o gâscă mai frumoasă.
· Partea care nu se repetă din Bach e monotonă.
· Luna luminează toată
noaptea, dar licuricii
o ignoră.
· Dacă
nu eşti îngropat la Belu,
ai trăit degeaba.
· Şi Viaţa şi Moartea
sunt contagioase. Dar Moartea
se ia şi fără
atingere.
· Dacă
nu ar orăcăi broaştele, s-ar
auzi peştii tăcând.
· Artiştii au
creat Renaşterea. Creştinii — Învierea.
· Când am văzut că, la cât alerg, nu ajung nicăieri, m-am apucat de maraton.
· Când vorbeşte o femeie frumoasă, îţi vine să o săruţi. Dacă e şi înţeleaptă, îţi vine să o asculţi.
· Ridurile frunţii mele s-au format prin încreţire, ca marile şiruri muntoase.
· Când am
editat prima mea
carte, Premiul Nobel pentru
Literatură nu s-a
mai acordat.
· România are
atâta destin cât să
facă două
istorii, nu una.
· Cine îşi iubeşte ţara nu o
poate iubi din
afară.
· Grâul creşte cum cade
ploaia: vertical.
· Lumea din
interiorul nostru e mai mare
decât Lumea din
afară. Paradoxal, însă, sufletul
are loc în trup.
· Lumea văzută de orbi întrece vederea
prin pupile.
· Oricât şi-ar iubi stăpânul, câinele se gudură şi pe lângă măcelar.
· Omul se
naşte prin durerile
facerii, prin urmare
el are durerea
ca primă cunoaştere a
Lumii. Orice suferinţă viitoare îi va spori cunoaşterea.
· Iisus îşi află
Tatăl când e
pe Cruce.
· Fiindcă
în viaţă ne îndepărtăm de Dumnezeu prin fel
de fel de
griji, ne apropriem de
El prin Moarte.
· Tot Pământul e înconjurat
de atmosferă — un fel de Pământ de aer.
· Dacă Dumnezeu e peste tot în lume, diavolul nu mai are loc.
· Mă
rog Lui Dumnezeu,
ca să
nu ajung să
mă rog vreunui
om.
· Sunt aşteptat, ca un mărfar într-un triaj.
· În informatică, ceea ce în engleză se numeşte worm
(vierme), românii au
tradus mult mai
exact prin “ virus”.
· Deşi mult mai urâţi, viermii sunt mai puţin periculoşi decât viruşii.
· Să
mori presupune doar
să te naşti, nu şi să
trăieşti.
· Oamenii mari
nu sunt decât nişte copii
care în loc
de Grădiniţe frecventează
Academii.
· Omul e
un simbol pe
care semenii îl
iau la propriu
şi doar Dumnezeu — la figurat.
· Oamenii mor
ca să
poată fi apreciaţi.
· Viaţa e un
priveghi prelungit.
· Explicaţiile complică vina.
· Moartea are
toate ingredientele vieţii: onoruri,
certuri, răzbunări.
· Moartea are de partea ei
eternitatea: spre deosebire de viaţă, e plină de timp.
· Moartea e
un dar pe
care îl primeşti de la Naştere. Cât poţi, evită să
îl desfaci!
· E o formă de bun simţ ca, atunci când te cerţi, să o faci în şoaptă.
· Bucuria e fericirea profană.
· La botez
se aruncă
apă sfântă
pe tine, la
moarte lacrimi sfinte.
· Martirajul e continuarea vieţii.
· Soldaţii pleacă la război
nu cu gândul
la victorie, ci
cu speranţa că se vor întoarce vii.
· Pentru biologi,
fluturele nu e
decât o omidă cu aripi.
· Suntem ca
un izvor care
nu curge decât
la vale: ne sporim
apele îndreptându-ne spre vărsare.
· Când moare
un dictator, oamenii
fac pomeni pentru
morţii lor.
· Viaţa e
o stare de
ebrietate. Moartea e mahmureala de după, care
va fi cu
atât mai dulce
cu cât vinul a
fost mai bun.
· Viaţa e
o paranteză. Ce
urmează după
ea e important!
· Moare doar partea din
trup care nu a fost
sfinţită la Botez — adică tot ce depăşeşte greutatea
unui prunc.
· Oamenii spera
ca pe Lumea
Cealaltă să
găsească două
pancarde: “Raiul“ şi “Iadul”. Se înşeală. E
una singură: “Nu săriţi gardul!”
· Serviţi-vă
cu cele mai
alese bucate de
la Masa Vieţii! Veţi avea de
parcurs un lung drum după acest ospăţ.
· Toate vin
la timp. Numai că noi suntem
prea grăbiţi, ca nişte ceasuri
care au doar
secundar.
· Un om
plin de ambiţii e ca
un pom ce pare înflorit,
dar el e înăbuşit de
voalul alb ţesut
de omizi.
· La apelul
Morţii, cei chemaţi nu mai
apucă să
spună: " Prezent!"
· Nimeni nu
are încredere în Viaţa de
Apoi. Dovada că
toată lumea trăieşte din plin
aici.
· Oamenii ar
da orice ca să
trăiască, dar preferă să
o facă pe gratis
rugându-se.
· Păcatele ne
fac viaţa frumoasă , dar
şi scurtă.
· De Dumnezeu mi-e teamă, de diavol — groază.
· Moliere a
murit pe scenă. Câţi
actori i-au mai
jucat rolul?
· Scârţâie doar
patul cuplurilor tinere.
· Câţi oameni în cimitir — şi totuşi ne simţim singuri…
· Oricât te-ar iubi Dumnezeu,
cheile sunt la Sfântul Petru.
· Prietenii te
însoţesc la înmormântare.
Duşmanii sunt deja
la mormânt.
· Vestea bună nu are nevoie de megafon.
· Toţi murim . Câţiva trăim.
· În timpul liber fac jogging. La
serviciu alerg.
· Noi ne
batem joc de Viaţă. Moartea îşi bate joc
de noi.
· Sunt cel mai credibil narator al
vieţii mele.
· Cât de puţin credem
în Viaţa de Apoi! Nimeni nu îşi ia
lucruri de schimb.
· Dacă
proştii şi-ar recunoaşte prostia, deştepţii tot nu
le-ar ceda locul.
· Moartea e
pisica. Omul e şoricelul. Se
joacă cu el
cu atât mai
mult cu cât l-a
prins mai greu.
· Ce ai învăţat în viaţă, aplici în Viaţa de Apoi.
· Dacă omul îşi face de
lucru, moartea îl mai
lasă.
· Cât durează moartea? Depinde
de ce religie ai.
· Viaţa nu ştie ce să
facă mai întâi. Moartea are răbdare.
· Moartea nu înţelege de ce
muribunzii cheamă
doctorii, când ea
e întotdeaua disponibilă.
· Cine a
investit într-un cavou
e păcat să nu-l folosească.
· Dacă
ar fi să ne alegem
moartea, ne-am alege
una uitucă.
· Moartea mea a crescut odată cu mine.
· Moartea îşi face planul
în fiecare zi,
dar războaiele o
obosesc.
· Moartea nu
poartă tocuri: spune
că nu ar
putea merge atâta.
Şi apoi, ar face
şi zgomot…
· În vacanţă, Moartea se ocupă de vilegiaturişti.
· Moartea e pe Pământ, Viaţa e în Lumea de Dincolo.
· Moartea are
o singură
pretenţie: să
nu i se
reproşeze că
ea îi omoară pe beţivi şi pe fumători.
· Moartea ştie că,
pentru câţiva sinucigaşi
care o iubesc,
nu îi ridică
nimeni temple.
· Viaţa e
Moartea travestită,
dar ne dăm
seama de asta abia în
ultima clipă,
când îşi scoate
masca.
· Viaţa e
o Cină. Dar fără
Iisus mănânci într-o
cantină.
· Toţi avem
domiciliul forţat. Nu
îl putem schimba
când dorim.
· Lebăda care
cânta are ea
un motiv.
· Viaţa şi
Moartea îşi revendică, clipă
de clipă,
acelaşi om.
· Cât suntem
vii, suntem condamnaţi să
trăim.
· Tăcerea e cel
mai profund răspuns: le
cuprinde pe toate.
· Omul nu
trăieşte cât vrea,
ci cum vrea.
· Dacă
Soarele nu ar
avea curajul să apară în plină ploaie,
nu ar
produce curcubeul.
· Viaţa mea
nu a început în ziua naşterii mele, ci într-o pasională
noapte de dragoste,
cu nouă
luni mai devreme.
· Ia-ţi liber
doar în week-end,
fiindcă altfel şeful
va sesiza!
· E greu să
mori ca un leu, după o viaţă de câine.
· Viaţa e
tot ce ţi se poate
întâmpla pe pământ, cu condiţia să
nu fii un pilot
de aviaţie.
· Viaţa nu are dreptul să-ţi ceară nimic, tu — însă — poţi să-i ceri totul!
· Omul are
tot ce vrea
de la viaţă, dar nu îşi dă seama de asta,
decât atunci când moare.
· Iubirea de
Dumnezeu e iubirea
de aproape. De aceea
puţini ajung la ea.
· Moartea face viaţa irepetabilă.
· Dacă
nu ai cui
zâmbi, zâmbeşte-ţi în oglindă!
· Poţi urca în Cer şi fără scară, dar ca să cobori îţi trebuie una!
· Cel mai
inspirat sunt când
dorm: am nişte
vise fantastice.
· Omul s-a
crezut liber, când lanţul i-a devenit
suficient de lung.
· Dumnezeu are un answer-phone
pentru câte rugăciuni are de ascultat.
· Strigoii nu au de-a face cu
sufletele de după moarte, ci cu trupurile.
· Periodic, oamenii se revoltă împotriva acelora pe care tot ei i-au ales.
· Viaţa e
o saltea pneumatică pe care noi,
aricii, ne încumentăm să
sărim.
· Fanteziştii sunt
savanţi sau artişti. Diferenţa e că artiştii nu
au găsit, încă, o latură practică
a fanteziei lor.
· Vestea rea e mereu alta.
· David ne
învaţă că,
în faţa creaturilor
monstruoase, putem folosi
şi piatra.
· Folosind Calul Troian, Ulise nu
a învins, ci a pus capăt unui asediu de zece ani.
· Fericirea te
prinde ca într-o
menghină: nu te mai poţi mişca.
· Cea mai scumpă carte ar fi o carte cu numerele
de telefon ale mobilelor.
· Nu am
scris niciodată
pentru oamenii bogaţi. Altfel, cărţile mele ar
fi fost mult
mai scumpe.
· La Finalul
Facerii, Dumnezeu nu a mai avut
destul material şi a
apelat la substanţa bărbatului pentru a face
femeia. Avantajul e că cele două fiinţe seamănă atât de bine, încât uneori ajung să se înţeleagă.
· Din roua
strânsă în copite,
cerboaicele sorb râuri
fecunde de rut.
· Romantismul volatilizează
arta care — oricum — era diafană.
· Suntem munţi scăldaţi de mări. Înălţimea noastră e mult
mai mare decât cea vizibilă.
· Îmi salvez
viaţa în fiecare
zi.
· Moartea are
ceva cu mine: mă ocoleşte.
· Dumnezeu nu
ne dă prea
curând ce dorim. Ştie că
cerşetorii de la uşa Bisericii
pleacă acasă, imediat
ce primesc de
pomană.
· Calul cu
un ghimpe în
picior câştigă
cursa.
· Sunt prizonierul
stărilor mele de
spirit.
· Autorul e
în opera lui
ca viermele în măr: dacă
stă mult o
distruge.
· Ce cărţi ar ieşi, dacă
s-ar arhiva ziarele!...
· Mi-am propus
să îmbătrânesc după nouăzeci de
ani.
· Mefisto, dacă nu ar fi cumpărat sufletul lui Faust, ar fi
fost un diavol de treabă.
· Câte se întâmplă în lume au o explicaţie — asta le face cumplite.
· Îmi vând
sufletul pe nimic. Faust
a stricat piaţa.
· Dacă
vinzi sufletul altuia, eşti criminal — Iuda. Dacă îl vinzi
pe al tău, eşti genial — Faust.
· Mă
întreb de unde
mai găsesc oamenii
resurse să
moară.
· Dumnezeu ne-a alungat din Rai ca
să avem ce dobândi.
· Drumul spre Rai nu poate ocoli
Golgota.
· Toată
ziua mă
ocup de mine. Cum
să nu mă plafonez?
· Sunt sclavul libertăţii mele temătoare.
· Nu ştiu să scriu proză: fiecare al şaselea cuvânt rimează.
· Preludiul începe
de când îţi pui părul pe bigudiuri
şi mă
aştepţi.
· Omul e
ceea ce lumea
îi permite să fie.
· Amantele substituie poligamia.
· Credincioşii spun adevărul, filozofii îl explică, oamenii de ştiinţă îl fac să dea electricitate.
· Lâna superioră fără
fibre sintetice, e mâncată de molii.
· Unghiile ne
supravieţuiesc. Continuă să
crească. Ca minciunile care
nu dispar după
rostirea adevărului.
· Văd lumea
mai bine cu
buricele degetelor decât
cu fantele ochilor.
· Seherezada e singura femeie care
şi-a salvat viaţa povestind şi nu făcând dragoste.
· Cerşetorul care zornăie monede ieftine, fiindcă nu are bani de vioară, e crezut bogat şi nimeni nu îi dă un şfanţ.
· Sunt atât
de complicat încât
mă întreb dacă nu
sunt culmea ideii
de om.
· Sunt mort
de ani de zile. Avantajul e că
mi-am mâncat toate
Parastasele.
· Sunt un contorsionist: am
sufletul în opt. Acum mă chinui să-l desfac.
· Specia umană e ca
într-un meci de
fotbal: a dat gol şi acum păstrează
scorul. Nu mai riscă. Nu
mai evoluează. Se conservă. Să nu
cumva să
piardă tot!
· Privesc cerul
cu o lunetă. La capătul celălalt e
lipit ochiul Lui
Dumnezeu care mă
vede mic, mic, mic.
· Mergem pe apă nu ca Iisus, ci ca puricii de
baltă.
· Sunt un
pedant. Nu în gândire. Mă refer la
faptul că
îmi ia o oră
să mă
îmbrac.
· Aşa cum unii îşi înrămează diplomele, eu îmi înrămez fotografiile din copilărie.
· Sunt marţea neagră
a vieţii mele.
· Drama mea
e că nu trăiesc în
lumea pe care
mi-o închipui.
· Am o problemă cu ochii: văd dincolo de linia orizontului.
· Dacă aş fi fost contemporan cu
Shakespeare, nu i-aş fi ratat nici o premieră. Cât snobism!...
· Toate femeile
pe care le-am
dezbrăcat m-au duşmănit.
· Bărbatul e înnebunit să facă
dragoste, iar femeia
să îi dea
ocazia.
· Cronos e înnebunit după “Anotimpurile” lui Vivaldi.
· Mie îmi e groază nu de Sfârşitul Lumii, ci de sfârşitul vieţii mele.
· Am avut nişte profesori exemplari: fiecare
mi-a spus că nu am talent la materia lui.
· Viaţa nu are urmări. Moartea e doar o continuare.
· Soţia care
te întreabă
de unde e
firul blond de
pe umărul cămăşii tale se
dă singură
de gol.
· Amorezii sunt pasionaţi de numerologie.
· Două
lucruri se termină prea devreme: o
partidă de sex şi nenorocita
asta de viaţă.
· Sfinţii sunt
superiori îngerilor, fiindcă ei nu
au nevoie de aripi pentru
a se înălţa.
· Am ajuns
pe Lună
cu Neil Armstrong. Dar eu
am rămas acolo.
· Am un
pridvor cu mii
de flori multicolore
şi cu nici
o femeie.
· Locuiesc în
mine. Dacă nu mă mut într-un
an, renovez.
· Mă simt singur. În sfârşit, singur!
· Meduzele, la apă mică, sperie ca şi balenele în larg.
· Sunt primul înger cu sex.
· Dacă
Şarpele ar ajunge
pe Lună, s-ar târî şi acolo.
· Băuturile de
leac, în doze
mari, te omoară.
· Suntem aşteptaţi
la fiecare colţ
de stradă de câte o
iubire interzisă. Totul e să nu
întoarcem capul.
· Dacă
oamenii ar fi
cu adevărat miloşi
nu ar mai
exista Tribunale şi Bănci.
· Mă
îndoiesc de mine, ca
de cel mai
mare mincinos.
· Sunt un
cal nepotcovit care
prin alergare a devenit
necopitat.
· Îmi fac
de lucru prin
viaţă, ca pe
un peron de
gară de provincie,
în care nu ştie nimeni
de ce trenul
întârzie.
· Dacă ajungem
să ne înţelegem,
suntem geniali.
· Când curcanul
e înfoiat, nu
mai vede boabele
pe care i
le arunci să le mănânce.
· Suntem minunaţi,
ori de câte
ori reuşim să fim noi înşine.
· Când femeile
întorc surprinse capul
după tine, înseamnă că
ai înbătrânit.
· E bine
să te însori
de tânăr, dar
e rău să o faci
definitiv.
· Îmi parcurg
viaţa ca un
tramvai ruta: la infinit
în ambele sensuri.
· Nu sunt
un om. Sunt căutarea lui.
· Sunt motivat
numai de ceea
ce nu am făcut. Mă
hrănesc cu vid.
· Robotul nu
e mai mult
decât un om,
dar împreună
fac mai mult
decât doi oameni.
· Muzica nu
are duşmani. Sunt destui instrumentişti.
· Şi îngerii
au riduri. Dar numai
unde îşi pliază aripile.
· Am avut
un vis ciudat: se
făcea că
dorm.
· Fac cunoştinţă cu gândurile mele şi insist
să îmi spună pe numele
mic.
· Avem în
comun tot ce
ne desparte.
· Iubirea - singura
formă de libertate
pe care o
pretinde sufletul.
· Premiul Nobel
pentru Pace se acordă şi în timpul
razboiului.
· Mama — prima femeie care
ne-a apărut pe
lume şi ultima
pe care ochii
noştri o vor
îmbrăţişa.
· Paradoxal, mama, care ne
expulzează în durerile facerii vrând să scape de noi, ne strânge cu căldură la piept imediat după aceea.
· Masochistul se bucură că suferă el. Creştinul se bucură că suferind el, nu mai suferă alţii.
· Trecutul e
un timp atât
de schimbător prin
jocurile memoriei, încât
e mai fascinant
şi mai bogat
decât viitorul, care
e unul singur.
· Pe tabla de şah pionul şi regele
pot face aceleaşi mutări.
· Munca te
învaţă trei lucruri
rele:
Să
fii fericit că au mai
trecut opt ore
din viaţa ta, să
te simţi bine
deşi eşti sudorat,
să sărbătoreşti, prin
ea, o zi
de odihnă.
· Sunt propriul
meu sclav: mă muncesc toata
ziua.
· Vreau să respir oxigen.
Dioxidul de carbon
nu mă interesează.
· Nebunul care
nu a Învăţat să mintă
e sortit eşecului.
· Am gânduri mari cu alţii,
niciodată cu mine.
· Când termin
cu principiile, încep
cu ideile.
· Mă
doare capul de
tot ce mi
se întâmplă. Reumatismul meu
e la osul
frunţii.
· Când apare
soarele ce usucă
lacurile trotuarelor, sunt fericit
ca o prostituată.
· Cu cât răposatul a
fost mai bogat,
cu atât lumea
la priveghi e mai serioasă.
· “Şi
da şi nu” - răspunsul
cu care nu poţi fi
contrazis.
· Călugării sunt
sfinţi îndoliaţi , Îngeri
în Berna.
· Dorinţa mea
de plecare e
parte a mişcării
browniene.
· Nu mai
vreau nimic de la Dumnezeu.
Abia de acum
mă pot apropia
de el.
· S-au învăţat şi credincioşii : nu
îi cer lui Dumnezeu de mâncare în post.
· Problema românilor e că mereu
ordinele li s-au dat în altă limbă.
· Cel mai periculos diavol e acela
care s-a pus pe lucru.
· Doamne Dumnezeule, unii oameni se
comportă de parcă Ţi-ar şti numărul de telefon.
· Pe oamenii
nesinceri trebuie să
îi întrebi pe
ocolite.
· Oedip ştia că
în întrebarea Sfinxului
se găsea şi
răspunsul.
· Majoritatea oamenilor ne răspund la
întrebări pe care
nu suntem tentaţi
să le punem.
· Răspunsul e
paratrăsnetul întrebării.
· Monoclu - ochelar
pentru ciclopul erudit.
· Ciclopul care
le vedea pe
toate deodată
a picat testul de
vedere, când i s-a cerut
să acopere un
ochi.
· Cârtița nu
are ochi, dar ştie când dă
cu botul de
lumină.
· Majoritatea oamenilor
ar trebui trecuti
la litera ”a “ in
cartea de telefon — la anonimi —.
· Nu disper
că sunt un
anonim atâta vreme
cât cel mai
mare anonim e
Dumnezeu.
·
Mă
mai iau la
intrecere cu câte
un visâtor dar mă dezavantajează coşmarurile.
· Pe cruci
se pun fotografii
din tinereţe ca să se arate
clar de când
s-a întrerupt viaţa.
· Ce vreau
eu de la
Dumnezeu vrea şi
Dumnezeu de la
mine. cum să ne întelegem?
· Îmi port
sufletul în buzunarul
de la piept.
· Boxerul care
il face knock –out
pe un altul
e o femeie
în travesti.
· Dacă
eşti fericit eşti vulnerabil
fiindcă nu îţi
pasă că altcineva
poate să îţi
ia fericirea.
· Fericirea e
o stare de
transă: eşti pe
jumătate mort.
· Dumnezeu ne
poate da orice.
Totul e să nu îi
cerem.
· Dacă
ne temem de
diavol, Îl jignim
pe Dumnezeu.
· În orice
parte am fugi,
Dumnezeu e langă noi.
· Fără Dumnezeu
ne pierdem şi
statutul de oameni.
· Când am
ajuns într-un "trecut simplu" ea
deja plecase într-un
"mai mult ca
perfect".
· O viaţă
care se măsoară în ani îşi compromite
trăirea.
· Viaţa e
mai mult decât ceea
ce ai
trăit.
· Iepurele care
şi-a prins lăbuţa în
capcană devine avocat.
· majoritatea oamenilor
înnebunesc fară
acordul psihiatrilor.
· Şoferul prudent
lasă maşina acasă.
· Caligula nu
a făcut decât
să vorbească în
latină prin olimp.
· Mă
împac cu diavolul
că să nu
mai fie Dumnezeu
supărat pe mine.
· La ora
de religie, copii
învaţă — în
primul rând — să nu mai
copieze.
· Pe corigenţii
la religie îi
trece Dumnezeu.
· Vorba săracului :’’Mi-am
luat pelerină de
ploaie şi ea
mă apără şi
de soare’’
· Iuda i-ar
fi sărutat şi
pe apostoli dar
aceştia fugiseră.
· La liturghie, duminica, credincioşii iau
lecţii de zbor.
· Fluturele are
atâta energie în
zbor câte frunze
a mâncat omida.
· Suntem fericiţi. Totul e să
nu intrăm în
panică!
· Lumea e
un haos, vă spun eu
cel care stă
la baza lui!
· Sunt un
Ninja. Nu am sabie
dar ţip ca ei.
· În cana
de lut mustul
se simte ca
în bobul de
strugure.
· Şi un ştirb, când
zâmbeşte, e mai
frumos.
· Îi rog
pe ţărani să pună grâu
pe mormântul meu.
Parcă nu merit
eu atâta pământ.
· Şarpele fără dinţi invidiază
labele sopârlelor.
· Unii vulturi
se înalţă
peste creste doar
pentru a zări
hoitul asupra căruia
să se năpustească.
· Nimeni nu
vrea să
plece de pe pământ fără
a se sfătui
mai întai cu
un doctor, un
notar şi un
preot.
· Vă
pot spune adevărul ,
dar nu vi-l
pot explica.
· Cine întarzie
mai mult de 15 minute
a luat alt
tren.
· Trec la bacşiş şi
restul pe care
nu îl primesc.
· Societaţile sociologilor nu sunt
formate din oameni,
ci din elemente
fiinţiale.
· Sunt un
altruist: divorţez cu
gândul la soţia
mea.
· Soarecele: “
am avut noroc
când o pisica
neagră a trecut prin
faţa mea fără
să mă observe”.
· Pe doritori
îi rugăm
să nu
se înghesuie! Ceilalţi
o pot face.
· Şoarecele se
teme mai mult
de pisică
decât de câine.
· Ce mă
omoră în destinul
meu e aşteptarea.
· Vorbesc cu
îngerii cum vorbesc
cu Dumnezeu. Nu
fac nici o
diferenţă ca să
nu îi supăr.
· Un leu flămând nu
mai e regele
junglei.
· Sper ca
la Judecata de
Apoi să
fiu chemat singur.
· Fiecare ulucă din gard
e un par
cu care vecinii
s-ar fi bătut
dacă nu ar fi ridicat
gardul.
· Ce fericit
eşti când pierzi
un portofel gol!
· Dacă
mori în Post,
scapi familia de
cheltuieli.
· Raiul e
un fel de
Los Angeles: luminile lui
se văd
de departe
· La femei,
lacrimile au mecanismul
menstrei: trebuie să se secrete
periodic.
· Beţivii care
se aruncă
în mare spun
că fac spriţ
după cât vin
au băut.
· Mă
străduiesc să vă
spun adevărul şi
voi vă străduiţi
să nu îl întelegeti.
· Singura reuşită a istoriei
e că învinge
timpul.
· Dumnezeu a făcut Pământul
rotund ca Lumea să fie infinită.
· Infinitul e până
la Dumnezeu sau
dincolo de El?
· Cezar a
fost înjunghiat în
Idelele lui Marte
prin 23 de
lovituri de cuţit.
Nu l-a durut
decât aceea
a lui Brutus,
fiul său
adoptiv.
· Masculinitatea femeii
e mai puternică
decât feminitatea
bărbatului.
· Dumnezeu promite
iar Sfinţi ţin
promisiunea!
· Ca să fii înger,
trebuie să ai recunoaşterea lui
Dumnezeu.
· Specia umană e pe
cale de dispariţie. Altfel nu
ar deplânge atât
fiecare plecare.
· Măscariciul din
mine a ieșit
la pensie. Mi-au
mai ramas vreo
două tuburi de
vopsea nefolosite.
· Pactul cu
diavolul e mereu
unilateral.
· Cu cât
e mai înflorit
pomul primăvara cu
atât e mai
rodnic toamna.
· Sunt un
pletos care o
curtează pe Dalila.
· Dumnezeu ne aşteaptă.
Iisus ne iese
în întampinare.
· Gândesc. Imi fac
de lucru cu
mine.
· Hainele de
duminică şi hainele
de înmormântare sunt
pe umeraşe apropiate.
· Precizia cu
care trage vânătorul
scoate din sărite
căprioarele.
· Sunt prizonierul unor
lungi aşteptări
din care nu
mai pot ieşi decât
resemnându-mă.
· Am bătut
recordul la mersul
pe sârmă. Dar sârma
am aşezat-o pe
jos.
· Sorb din
cafeaua amară
a dimineţii, până
la prânz.
· Sufletul — nucleul dur al
trupului — e, totuşi,
partea lui perisabilă.
· Cât de uşor aruncăm
placenta după ce
venim pe lume!... Această indiferenţă
faţă de ceea
ce ne-a hrănit
şi ne-a
apărat ne va
urmări toată viaţa.
· Ce nepotrivită
asociere: Şahul — jocul cel
mai raţional împarte
cutia cu jocul
de table — euforia hazardului!
· Câţi dintre
nuntaşi vor veni
peste ani şi
la înmormântare?
· Laptele femeii
l-au jinduit toţi
amorezii, dar ea
îl oferă
numai pruncului său.
· Unii oameni
işi trăiesc viaţa
pe vârfuri — ca o hermină
speriată să nu
se murdărească.
· Mitologia e
Astrologia cu oameni.
· Cornul Abundenţei
nu mai poate
servi ca instrument
muzical.
· Sunt poştaşul
lui Dumnezeu . Până acum nu
am găsit nici
un om acasă.
· Sondajele de
opinie sunt păreri
statistice.
· Mă
bazez pe Dumnezeu,
dar relaţia nu
e reciprocă.
· Nici ursul,
nici omul nu
mor ori de
câte ori se
vaită că mor.
· Reuşitei nu
i se cer
justificări.
· Meticuloşii sunt
meticuloşi şi în
greşeală.
· Nu îmi
place podiumul. Am rău
de înalţime.
· Mulţi oameni
când spun adevărul se bazează
doar pe credulitatea
auditoriului.
· Viaţa e
un du-te-vino între Rai
şi Iad.
· Sunt hermeneutul
barocului cu model
interogativ.
· Singurii carierişti
autentici sunt aceia
care sapă
în piatră.
· Un om
care plânge nu
poate fi rău.
· Trebuie să iubim nu
să luptăm până
în pânzele albe.
· Statistic vorbind
cei care se
opun au dreptate
în jumătate din
cazuri.
· Vreau să fiu slab!
Fiindcă dacă eşti
slab eşti mângâiat.
· Mila e
prima formă
de întâlnire cu
Dumnezeu.
· După
modul în care
mă maturizez, ar
trebui să îmi
schimb cardul de
identitate în fiecare
zi.
· Inima e
canalul din apa
trupului.
· Să
trăieşti presupune să
ai răbdarea să
respiri mereu.
· Lumea e
a Lui Dumnezeu,
dar se războiesc
pentru ea oamenii.
· Prin vis,
Dumnezeu păstrează lumina
în noi şi
în timpul nopţii.
· Nebunul salvează tabla de şah tocmai
prin nebunia lui.
· Ninge. Iar
ne bagă
Dumnezeu în seamă.
· Când nu întelegem
ceva suntem trişti .
E clar omul
e făcut să
cunoască.
· Singura diferenţă dintre poker şi şah
e miza.
· Românul e
frate cu Natura.
Dar cum a
fost Cain cu
Abel.
· Mersul Soarelui
pe Cer e
previzibil. Dar aceasta
nu îi scade
solemnitatea.
· Teatrul absurd
nu a fost
creat până
la Samuel Beckett
şi Eugen Ionescu, deoarece până
atunci viaţa nu
fusese absurdă.
· Duşmanii sunt
prietenii cărora nu
mai ai ce
să le oferi.
· Furnicile de sub
talpa elefantului, la început,
se bucura de
umbra.
· Viaţa se
trăieşte. Moartea se
gândeşte.
· În Viaţa
de Apoi e păcat să
repeţi greşelile făcuti
în viaţă.
· Spre deosebire
de marinarii lui
Ulise, pe mine
m-au atras mai
mult sânii sirenelor
decât cântecul lor.
· Gust din
mierea Vieţii întinsă pe sarea
Morţii.
· Nici un
adevărat artist nu
poate crea mai mult de
o săptămăna. Dovada — Dumnezeu.
· Arta e prostituţia
cultă: oferă frumuseţe
în schimbul banilor.
· Dau de
mâncare corbilor trupul
meu încă
neîngropat.
· Sufăr
de tristeţe întocmai
cămilei de hidropizie.
· Merg înapoi
ca racul. Dar înapoi
nu e marea.
· Diferenţa dintre
Evul Mediu şi
perioada contemporană
e că azi
sluga trăieşte mai
mult decât stăpânul.
· Libertatea e
ca funia spânzuratului: dacă
e prea scurtă
nu serveşte la
nimic.
· Iertarea e
memoria sufletistă.
· Oamenii buni
se cunosc după suflet, cei răi — după absenţa
lui.
· Veştile rele vin călare,
cele bune vin
pe jos.
· Ca în
mormintele faraonilor vieţile
noastre sunt pline
de aur pe
care nu ştim
la ce să îl folosim.
· Împrieteniţi-vă
cu duşmanii dar
nu le dezvăluiţi nici
un secret!
· Tot ce
a pedepsit Dumnezeu
în Vechiul Testament,
a iertat Iisus
în Cel Nou.
· Nu Îl
contrazice pe Dumnezeu ! Dacă
ai dreptate, vei
regreta.
· Versurile fără rimă sunt
mai sincere.
· Romantismul nopţii
e dat de Lună,
splendoarea zilei e
dată de Soare.
· Înainte de
a fi Atotputernic,
Dumnezeu e Atotrăbdător.
· Nu aştept
nimic de la duşmani, şi
ei mă
copleşesc cu atenţii.
· Dacă
nu ar da
neghina în grâu,
ar face şi
leneşii pâine.
· Dorul e
mai intens decât
dragostea, dar nu
poate face copii.
· Imboldul e
al diavolului, reţinerea a
sfântului.
· Soarele crede
că Stelele Nopţii
falimentează Cerul.
· Umbra cozii
de păun
e mai urâtă decât
a capului de
mistreţ.
· Sforăim
doar în somnul
fără vise.
· Viaţa e
variabila. Omul e constanta.
· Zapada sudează
Pământul la Cer.
· Scuza călăului:
sentinţa nu a
fost a lui.
· Dacă
Dumnezeu ar fi
coborât în locul
lui Iisus, oamenii
L-ar fi crucificat
şi pe El.
· Vanitatea e orgoliul
care nu a fost pus
la încercare.
· Merg în
toate colţurile Lumii şi le găsesc rotunde.
· După ce sunt bătuţi
cu parul pentru
fructe, pomilor nu
le mai face
plăcere să înflorească.
· Capul — menhirul trupului.
· Soldaţii care
au raţia de
hrană mărită, pierd
războiul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu