EVALUAREA PACIENȚILOR ONCOLOGICI

EVALUAREA PACIENȚILOR ONCOLOGICI

                Pentru realizarea unei terapii optime este necesar ca pacientul cu suferință oncologică, să fie evaluat atât fizic, cât și imagistic și bioptic.

Examinarea fizica presupune după o riguroasă anamneză, consultul somatic. În situațiile destul de frecvente în care tumora este vizibilă  sau nodulul limfatic este palpabil apar  consecințe clinice – obstrucția tractului digestiv printr-o tumoră esofagiana sau colonica.In aceste ipostaze cancerul este depășit terapeutic.

Asociațiile pacienților cu cancer au un rol fundamental în a instrui populația sănătoasă în privința screening-urilor pentru depistarea din timp a bolilor maligne.

Personal, le explic pacienților în cabinetul meu de medic de familie mecanismul de formare a unei tumori prin dublarea periodică a volumului. Dacă în primii ani boala e silențioasă, volumele de creștere fiind neglijabile, de îndată ce tumora devine palpabilă sau își face cunoscută prezența prin consecințe clinice, creșterea ei este marcată.

Teoria “iceberg-ului” se referă la faptul că întocmai cum numai vârful ghețarului plutitor iese la suprafața oceanului, la fel numai o mică parte din totalul pacienților cu cancer au manifestări în prezent.

Este foarte important să avem metode nu numai de depistare a cancerului, ci și pentru evaluarea raspunsului la tratament.

Prin rezervă funcțională se înțelege cât a mai rămas sănătos din corp intr-o boală malignă.

Clasificarea Karnofsky este sugestivă:

100 – activitate normală fără acuze de boală, fără prezența bolii.

90 – semne sau simptome minore de boală (semnele sunt manifestări ale bolii observate de medic, iar simptomele sunt acuzele descrise de pacient).

80 – Activitatea normală se desfășoară cu efort (o gospodină gătește cu greu sau un bărbat obosește când se duce să își cumpere ziarul).

70 – nu se mai desfașoară activitățile obișnuite, cu excepția igienei personale.

50 – necesită terapie medicală.

30 – necesită internare.

20 – terapie medicală suportivă pentru viață.

10 – muribund agonic (agonia înseamnă etapa finală a vieții, confruntarea cu moartea, fără sorți de izbândă, drumul fiind ireversibil). Organismul însă, ca un erou antic sau ca un sportiv olimpic, luptă până la ultima picătură de sudoare și sânge, hrănit de un impuls natural de păstrare a oricarei farame de viață.

O altă clasificare a unui grup de oncologi cuprinde o gradare a capacității funcționale a pacientului cu suferință malignă.

Gr. 0 – activitate normală.

Gr. 1 – activitate fizică intensă  restricționată.

Gr. 2 – ambulația (mersul pe jos) și igiena personală sunt posibile.

Gr. 3 – imobilizarea la pat sau fotoliu mai mult de 50% din zi.

Gr. 4 – imobilizare completă în scaun cu rotile sau la pat, igienă personală imposibilă.

Gr. 5 – trecerea în neființă.

Aceste clasificări sunt utile pentru ÎNCADRAREA ÎN GRADELE DE INVALIDITATE si  oferă o idee pacientului  si familiei  asupra capacității de muncă și de  efort a bolnavului. Permit medicului să stadializeze suferința din punct de vedere funcțional și să monitorizeze răspunsul la terapie. Până în stadiile finale, pacientul trebuie considerat util familiei și societății, implicat în viața de zi cu zi a comunității.

Asociațiile trebuie să-i îndrume pe pacienți să participe la conferințele științifice și de popularizare a medicinei, în care boala lor să fie explicată pe ințelesul larg, la piese de teatru, concerte simfonice, sesiuni de mișcare în aer liber. Numai astfel, aparținând unei mici comunități a pacienților cu suferință maligna, bolnavii oncologici se pot încadra în marea comunitate.

                Pacientul nu trebuie abandonat, mai ales în stadiile finale, când este imobilizat la pat sau în scaun cu rotile. Medicul, psihologiul, psihoterapeutul, preotul, asistentul social și evident familia, vor realiza mediul în care se vor topi speranțele și aspirațiile unui om aflat între două lumi.

                Echipa este nu numai interdisciplinară, ci și comutativă. Din păcate, orice om poate lua mai devreme sau mai târziu locul nefericitului Iov, chinuit de propria boală, dar nedespărțit de Dumnezeu. Este fără îndoială cel mai important criteriu care determină pe fiecare membru al echipei, să performeze maximal.

Dr. Cosmin Stefan Georgescu