Recenzie de carte la Bibloteca Județeană A.I Bassarabescu din Giurgiu

Chris  Simion Șeherezada  celor,, 40  de  Zile,,

Întotdeauna mi-am  închipuit-o pe  Șeherezada  ca  pe  o  femeie  frumoasă  ce  depăna  povești minunate   sub  amenințarea morții dar  sultanul  revoca în  zori  sentința  fascinat  de  harul  narativ  al  celei  mai  fermecătoare  odalisce  din  harem.

Chris Simion  a  venit  la  Giurgiu  fericită și nonconformistă însoțită de  un alai mediatic întocmai unei  vestale romane  transpuse scenic.

I-a  rugat  pe  liceeni să  se  așeze în jurul  ei ca într-un amfiteatru și pe  noi, oamenii mai  serioși  să-i  punem întrebări nonconformiste.

Cred că eu am  fost  cel  mai  ridicol  deoarece aveam  lecția învățată de  acasă   și furasem  startul   citind  cartea  pe  care  domnul  Dan  Mucenic directorul    Bibliotecii Județene  A.I  . Bassarabescu  din   Giurgiu  amfitrionul  întâlnirii,  mi-o plasase  pe  sub  mână cu  câteva  zile  înainte  de  recenzie  așa  cum  se  practica   cu ,, Delirul  lui Marin  Preda ,, pe  vremuri.

M-am  ridicat în  picioare  și  i-am  spus  că  nu  am  nici o  întrebare   de  pus  ci mai  multe răspunsuri  de  oferit  pe  care  singur  mi  le-am  dat  în  urma interogațiilor nesfârșite suscitate   de  lecturarea  cărții.

Spiritul regizoral  al  lui Chris Simion  m- a invitat lângă  ea   și deși statea școlarește  pe  o bancă  nu  i-am putut copia gestul .

Eram  doar în  fața propriului meu  public giurgiuvean  și eticheta e  obligatorie deși sfâșie  spontaneitatea .

Le-am spus  atunci   că  tabloul  din  stage-ground e sugestiv : o  floarea  soarelui  galbenă  și de preț  ca  a lui  Van  Gogh avea agățată de   pețiolul corolei  o ață  de  care suspenda  în azur  un zmeu . Dragonul  înaripat și  floarea roditoare  erau prieteni buni  deși în basmele  românești   balaurii  sunt figuri negative aici se metamorfozează  în fluture.

Crisalida spartă  de cutezătoare  lepidopteră   e dovada că fiecare  putem  ieși din  matca primordială  îndată ce ne  dău aripile.

Floarea soarelui ,  rodiile , ștuleți de porumb  sunt aduși în  biserici și binecuvântați   ca purtători  vegetali de mirabilă    sămânță și  avânt  fecund.

Cel  mai  important  element pictural  rămâne  în  mod  paradoxal- firul invizibil de ață .

Este mâna lui  Dumnezeu efilată  până la  transcendent  ca în  picturile  necorporale , angelice ale  elvețianului Giacometti.

Când  zmeul  și floarea  soarelui se privesc toată  lumina dispare  și  ascensionarea spre  Cer a florii soarelui încetează.

E  ceva   din mitul lui Eros  și  Psyche  care privindu-se  în  noaptea   dragostestei  la  un  opaiț  trupul lui Psyche  dispare.

Spiritul  nu  e  de  văzut    în  carnalitatea erotică.

Orfeu  și Euridice  trăiesc aceeași dramă  retiniană   privindu-se ochi în  ochi la trei pași de  ieșirea  din  Infern  și totul e  pierdut.

Morala : nu cu  ochi trebuie  să  privim  iubirea   și  nu cu  telescopul Îl  vom  gasi   pe   Dumnezeu.

Această carte nu  e  de  inspectat vizual ci trebuie pipăită  în  Braille ca  sculpurile pentru orbi ale  Maestrului  din  Hobița.

Durerile  sunt păcatele noastre  neiertate pe care le  ispășim pe  Pământ.

Algia- e  parte  din  terapia  morală care  duce la  Mântuire.

Ea ne  scoate  din  ingrata  indiferență  a platitudinii și  ne  aruncă în  focul  olimpian   și  în  permanenta  curgere  a  râului  heraclitian.

Omul  are  numeroase  măști pe  care  și le  folosește  din  plin  chiar  și  după ce     Goldoni  a  amendat  Comedia  dell Arte.

Regizoarea  Chris  Simion   nu  știe  să  joace  teatru. Trăiește   d-adevăratelea și  ne  invită   și pe  noi  în  această  Ciuleandră   purificatoare   care  în  unii va trezi   iubirea  iar  in  alții  obsesii  psihanalitice.

Părintele  Giorgian    de  la  Biserica  Buna  Vestire  din  Giurgiu  venit  cu  acei  liceeni    care  o  înconjurau inelar  pe  astrala  saturniană   a  pus o  întrebare  care  ne-a   trimis  direct  la  cea mai  profundă  oră  de  religie  extrapolară   în  Sanctuarul  Bibliosului :,, cum  să  îi  convingem  pe  tineri  să  se  împărtășească?,,

Răspunsul  a  venit  din  partea  unei  fetițe   din  Ieud   care  ani  de  zile  colindase   pe  Iza  și  care  acum  își  schimbase portul  maramureșean  cu  tricou  și  blugi, își legase  părul  în  codițe  subțiri   ca  o  amerindiancă  din  Arizona  și  tinea  în  mâini o  carte  pe  care  o  scrisese    într-un  canon  duhovnicesc  vreme  de  40  de  zile.

Răspunsul  nu  vi-l dau   spovediți-vă  și  citiți  cartea!

Dr  Cosmin  Ștefan  Georgescu