Omul si Destinul – in memoriam Mihai Dandareanu

Omul si Destinul – in memoriam Mihai Dandareanu

Se spune ca destinul e mai mult decat omul. Soarta noastra are menirea nefasta de a ne depasi, de a ne hotari existenta. In cazul lui Mihai Dandareanu lucrurile au stat invers. Si-a considerat viata un lucru nefacut, o tesatura penelopica pe care avea curajul cu un instinct aproape feminin sa o desfaca noaptea pentru a o urzi din nou in ziua urmatoare. Ceea ce traia nu era stofa lui Schopenhauer, care la inceputul vietii e frumoasa fiindca e vazuta pe fata si la sfarsit e urata fiindca e vazuta pe dos. El avea mereu material nou. Il lua de la noi, cei din jur. Noua ne studia mai degraba impaciuitor decat critic viata si destinul. Si ca sa arate ca nu avea nimic de ascuns o facea intr-o emisiune TV. Traia, ca sa spunem asa, din ce traiam noi. Probabil ca de aceea a si murit luandu-ne christic toate mortile noastre. A fost un realizator de emisiuni sportive. Era atat de vivace incat era normal sa aprofundeze un asemenea domeniu. In plus avea modelul fratelui, un bun practicant si cunoscator al fotbalului. Faptul ca a lucrat la Vama i-a dat o buna cunoastere a oamenilor. Sa ne aducem aminte ca in Biblie, Vamesul e cel mantuit, nu fariseul. Era mereu bine documentat. Nu se despartea de o agenda in care isi nota scolareste cu pixul toate datele invitatului. Nu avea tableta. Nu facea caz de noul tehnologic de care nu era deloc strain. In firea sa era insa, profund romantic. As spune un romantic intarziat, depasind tineretea specifica si intrand in maturitatea ninsa de intelepciunea unei senectuti precoce. Era intotdeauna intr-un costum impecabil. Noi ceilalti care cochetam cu media tradam, nu o data, vizualul. Purtam haina si cravata, dar in jos avem blugi si o incaltaminte comoda, convinsi fiind ca dincolo de bust nu suntem filmati. Mihai Dandareanu convins fiind de acelasi lucru, nu renunta la eticheta. Deoarece avea in primul rand o rigoare interioara care nu ii permitea nici macar acest compromis minor. Stia regula patericului: pacatul mic furisat, deschide larg usa pacatului mare. Era un Michelangello care sculpta cu tenacitate si credinta profesionala si pilonii de sustinere care nu se vad de pe pod. Astfel podul era mai temeinic si aruncat direct peste apa involburata a sufletului nostru. Nu-si nota intrebarile sentimentale, acelea le tinea minte. Mai corect le tinea in suflet. Pentru Mihai Dandareanu fiecare om avea pe langa biografie, o matrice specifica indicibila. Cand ne invita in emisiune, ne invita de fapt in viata lui. Cand emisiunea se termina aveam impresia ca il parasim pentru totdeauna. Atat de daruit era, incat confectiona un dialog ca al lui Platon, ce lasa loc unor infinite comentarii, dar nici unei alte intrebari. Emisiunile sale au continuat in difuzarea lor si atunci cand Mihai Dandareanu era grav bolnav dandu-ne impresia ca e aici langa noi. Eu ii sunam pe invitati si ii felicitam. Acestia spuneau ca emisiunea e mai de demult. De fapt, toate inregistrarile cu Mihai Dandareanu sunt actuale si vor ramane asa. Ele sunt iesite din timp, apartin vesniciei. Unei forme de vesnicie la care nici viata si nici moartea nu au acces, decat Destinul. Si omul care l-a invins – marele domn Mihai Dandareanu.

Dr. Cosmin Stefan Georgescu