În vechime, torturile vizau în primul rând pielea. Oamenii erau înțepați, biciuiți, striviți, introduși în lichide fierbinți. Pielea este organul maximei sensibilități și ei i se adresează mângâierile. În urma unei astfel de atingere delicate, ea are capacitatea să genereze endorfine (endorfine endigene), substanțe opioide care alină durerea, dau o senzație de bine, induc dragostea. Dar nu despre dragostea ne-am propus să vorbim acum.
Orice sursă de căldură: focul, reșoul, plita electrică - eliberează radiații calorice. Acestea, când sunt suficient de puternice sau când acționează pentru un timp îndelungat lezează tegumentul producând arsuri. Arsurile se pot produce prin expunerea la soare - ultravioletele, dar și alte tipuri de radiații solare afectând sever pielea. Vă atrag atenția că scufundarea în apă nu atenuează, ci amplifică razele solare printr-un efect de lupă. Chiar dacă sunteți pe plajă, sub o umbrelă, nisipul din jur reflectă radiația solară care ajunge tot pe pielea dumneavoastră. De aceea dacă vreți să fiți protejați purtați o cămașă cu mânecă lungă și un pantalon lung dintr-un material ușor, natural: in, cânepă, bumbac, deschis la culoare.
Supravegheați mai ales copiii să nu se expună prea mult la soare. Ei sunt mult mai sensibili decât adulții. 4 minute de expunere a unui copil la soare echivalează cu expunerea unui adult pe timp de o oră. Dacă vreți totuși să faceți plajă și nu sunt împotriva ei, făceți-o până a ora 10 dimineața și după ora 18 seara, atunci când soarele vă oferă doar radiațiile ultraviolete care generează în pielea dumneavoastră vitamina D (colecalciferolul - transportorul colesterolic al calciului). Este singura vitamină pe care organismul nostru o poate sintetiză, pe restul trebuie să le procure în mod obligatoriu din dietă.
Nici vitamina D nu este pe deplin activă în forma în care este sintetizată pe piele. Ea pătrunde în sânge și mai suferă două hidroxilări (două primiri de radical hidroxili), una în ficat și una în rinichi și abia în această formă vitamina D poate încorpora calciul în oase și preveni rahitismul la copii, osteomalacia la adulți și osteoporoză la vârstnici.
Am întâlnit în practica medicală arsuri produse prin contactul cu corpul incandescent: sobă încinsă, calorifer, sticle cu apă fierbinte, pernă electrică. Deosebit de periculoase sunt arsurile la pacienții diabetici, care având o sensibilitate scăzuta datorită neuropatiei diabetice, nu sesizează la timp nici temperatura ridicată, nici durerea. Le recomand prin urmare să renunțe la practica de a se încălzi cu sticle de apă fierbinte puse în pat.
Foarte frecvente sunt și arsurile produse de ventuze (pahare încălzite aplicate pe spate în scopul ,,tragerii,, răcelii). În privința vindecării de răceală, rezultatele sunt indubitabile, dar sunt certe în privința arsurilor.
Arsura de gradul I - produce un eritem, o înroșire dureroasă și pruriginoasă (produce mâncărime). Se poate vindeca spontan în 5-7 zile, realizând o descoamare, o năpârlire. Pielea arsă cade, se usucă, moare, sub forma unor scoame pe care le întâlniți și atunci când vă bronzați. Dacă vă grăbiți să vă decojiți înainte ca procesul de epitelizare în profunzime să aibă loc, veți da peste un derm roz-aprins, sensibil, dureros, pe care îl numiți ,,carne vie,,. De aceea vă sfătuiesc să așteptați procesele fiziologice de vindecare, ajutându-le cu comprese cu iaurt, ceai de mușețel, soluție anti-septică de violet de gențiană 1%, corticosteroizi locali.
Arsura de gradul II - seamănă cu cea de gradul I, dar este mai severă deoarece și factorul fizic e mai agresiv. Diferența fundamentală e că aici apare bula - o pungă cu lichid de mari dimensiuni, rezultată prin confluarea mai multor vezicule (bășicuțe). Explicația histo-patologică (din puncte de vedere al suferinței tisulare) este separarea epidermului de derm - cele două straturi ale pielii, primul fiind unul uscat și cu puțini receptori de durere, iar al doilea, bogat vascularizat și inervat, cu mare sensibilitate alergică.
Lichidul format e un ser care transudează (transpiră) prin porii vaselor afectate. Răspunsul primar la arsură este dilatarea vasculară, organismul încercând astfel să piardă excesul de căldură pe care l-a primit. Mărindu-se vasul, se măresc și fenestrele, porii lui, prin care apa va țâșnii ca printr-o stropitoare. Cu cât arsura e mai severă, cum se va întâmpla în arsura de gradul III, cu atât pierderea hidro-electrolitică e mai intensă, pacientul intrând în șoc hipovolemic și algic.
Arsurile de gradul II și III ar trebui tratate în clinici speciale destinate arșilor sau de către chirurgi cu experiență în domeniu.
Arsurile de gradul I și arsurile de gradul II de pe suprafețe mici și în zone fără implicații vitale sau estetice pot fi tratate și în cabinetul medicului de familie sau al medicului dermatolog.
Tratamentul arsurii de gradul II este asemănător cu cel al arsurii de gradul I, doar că în prealabil bula este înțepată și curățată în condiții de sterilitate.
Arsurile de gradul III - sunt cele mai grave și sunt însoțite de necroze - țesuturi moarte. Acestea trebuie debridate, curățate până la țesut sănătos. Procedura se aplică numai în sala de chirurgie. Se aplică apoi soluții de violet de gențiană, paste antibiotice pe bază de gentamicină, bacitracină, neomicină. Corticosteroizii reprezintă cei mai potenți agenți anti-inflamatori și se vor administra atât prin aplicații locale cât și pe cale orală (30 miligrame prednisol/zi). Cura nu trebuie să depășească 7 zile și terbuie mereu dublată de terapie antibiotică datorită riscului de scădere a imunității și infectării arsurii. O să mă întrebați de ce administrăm corticosteroizi - agenți care cresc riscul de infecție la un pacient atât de expus germenilor cum este cel ars. Răspunsul este încercarea de a limita cicatricile cheloide, fibroase, mari, urâte, care strâng pielea, care deformează țesutul și care în timp au riscul chiar de a se canceriza.
După părerea mea, corticosteroizii ar trebui introduși numai în faza de cicatrizare, după ce epitelizarea a avut loc. Atunci când mecanismul de barieră al pielii începe să funcționeze din nou. Antibioticele vor fi administrate concomitent, pentru a face prevenția infecției, iar pacientul va fi monitorizat zilnic.
Pacientul ars e unul din cei mai stresați pacienți, având un risc mare de a intra în șoc, mai ales în primele zile. De aceea, el trebuie internat în spitale speciale pentru arși, în condiții de igienă extremă,cu reducerea vizitelor la minimum necesar, cu o hrană adecvată, cu un control al metabolismului riguros efectuat.
Transplantul de piele proprie, autogrefa, reprezintă astăzi o soluție. Nu de puține ori, pacienții mor de alte cauze decât cele datorate rănilor de pe piele.
Cea mai frecventă cauză de deces este insuficiența respiratorie produsă de inhalarea fumului în timpul incendiului. De aceea, dacă sunteți surprinși într-un incendiu și vreți să ieșiți din el, târâți-vă. Jos e cel mai puțin fum, deoarece el se ridică spre cer. Și nu uitați lucrurile cele mai importante. Nu strică să aveți în casă un extinctor pe care să știți să-l folosiți, citiți cu atenție ce aveți de făcut în caz de avarie la centrala cu gaz, la aragaz sau sobă și să aveți în casă și o trusă de prim-ajutor.
Nu în ultimul rând, recitiți aceste lucruri.
Dr. Cosmin Ștefan Georgescu
12.08.2014
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu