sâmbătă, 9 august 2014

Cum gândește stomacul

      Dacă ficatul este creierul digestiei, el coordonând metabolic prelucrarea nutrienților, stomacul este truditorul acestui proces vital. El execută mișcări de malaxare, de amestecare a alimentelor cu sucul gastric, rezultând în final chimul - care înseamnă tot suc. Pe acesta îl va livra treptat, în cantități mici, seriat, intestinului subțire prin poarta de intrare, care este pilorul, un sfincter care se deschide intermitent. Este o adevărată perfuzie, picătură cu picătură. Eliberarea de volume mari de lichid ar perturba dinamica intestinului subțire, care are o altă conformație față de cea a stomacului.
      Stomacul e un rezervor, un sac, o gușă, cu un perete muscular bine dezvoltat. La păsări se numește pipotă, prin urmare e greșit să spunem, așa cum ne-am obișnuit, că o persoană inimoasă este ,,pipotoasă,,. Pipotos este cineva care are un stomac bine dezvoltat. Expresia ,,stomac de struț,, se referă la oamenii care pot mânca orice, fără să aibă indigestie și provine de la obiceiul struțului de a ingera pietre, obiecte metalice, care îl ajută printr-un mecanism de frecare, ca la o moară cu pietre, în mecanismul sfărâmării alimentelor.
      Totuși stomacul nu este un simplu salahor, un muncitor cu ziua plătit de ficat. El are propria sa judecată care multă vreme nu a fost cunoscută și de aceea el a fost pe nedrept desconsiderat.


      Încă înainte ca alimentele să ajungă în stomac, simplul gând la ele, vederea sau adulmecarea lor, descarcă din creier impulsuri pe căile nervului vag către stomac. Stomacul va secreta acid clorhidric, de aceea, dacă am văzut alimentul e bine să îl și mâncăm, altfel acidul va eroda mucoasa stomacului ,,șoricelul din burtă,,.
      Odată ce alimentele pătrund în tractul digestiv și coboară spre stomac prin cavitatea bucală, faringe, esofag, ele vin în contact cu numeroși receptori gustativi, mecanici, chimici, care vor crește secreția acidă a stomacului, astfel încât, când alimentele ajung în sfârșit în stomac, acesta e pregătit să le prelucreze. Distensia stomacului, umflarea lui cu alimente, e un alt factor care declanșează secreția acidă. Este în fond un indicator al prezenței alimentelor în stomac.
      E ușor să ne dăm seama ce se întâmplă dacă facem gonflări nealimentare a stomacului: dioxidul de carbon de la băuturile carbogazoase, baloanele introduse endoscopic pentru a fi umflate în stomac și a preveni umplerea lui cu alimente prin terapia obezității.
      Păcălim stomacul, ne păcălim pe noi. Umflat din diverse cauze nealimentare, el va secreta acid clorhidric, dar acesta nu va găsi alimentele pe care să le desfacă și va arde mucoasa stomacului ducând în timp la gastrită și ulcer.


      Principalul factor care stimulează secreția acidă a stomacului nu este distensia lui mecanică și nici impulsurile declanșate de creier pe calea nervului vag, ci o secreție hormonală de gastrină, produsă în antru, zona terminală a stomacului. Când alimentele ajung aici, ele stimulează chimic și mecanic celulele G antrale, producătoare de gastrină. Gastrina fiind un hormon, ajunge în sânge și difuzează în alte zone ale peretelui gastric unde există celulele producătoare de acid clorhidric. Se pune în acțiune pompa de protoni, care unind protonul de hidrogen (H+) cu anionul de clor (Cl-) rezultă acidul clorhidric (HCl) care este secretat în lumenul gastric. Acum începe digestia acidă a alimentelor în stomac. Ea este sporită de activarea pepsinogenului la pepsină care are loc în mediul acid. Pepsinogenul este o protează activă care, transformat în pepsină, va avea rolul să desfacă proteinele. Pepsinogenul este produs tot de celulele peretelui gastric. Acum înțelegem de ce în special mesele proteice (bogate în carne) stimulează secreția acidă și secundar activarea pepsinogenului.
      Dar excesul de pepsină și de acid în consumul exagerat de carne va leza și mucoasa stomacului, predispunând la gastrită și ulcere. De aceea vă recomand să consumați carne cu moderație, mai ales dacă vă știți cu suferințe gastrice.
      Amidonul, care este un polimer de glucoză, prezent în produse făinoase și cartofi se desface greu în condiții acide, prin urmare nu e de dorit să mâncăm cu multă pâine carnea sau bulionul cum numim noi științific fiertura de carne (ciorba, rasolul). Și nici cu cartofi. Cine însă poate renunța la friptura cu cartofi prăjiți, ciorba de perișoare, care de multe ori sunt legate cu miez de pâine.
      În momentul în care alimentele pleacă din stomac, contactul cu duodenul va determina eliberarea de secretină și kolecistochinină, hormoni care inhibă secreția și motilitatea gastrică, dar o stimulează pe cea intestinală. Este semnul că digestia a trecut de faza în care era implicat stomacul. Kolecistochinina stimulează cu preponderență, așa cum îi spune și numele, eliberarea bilei din vezica biliară (kolecist) prin contracția peretelui muscular al acestuia. Stimulează și secreția de suc pancreatic. Același lucru îl face și secretina, dar cu rezultate mai slabe, mai ales în privința drenării fierei.
      Ambii hormoni suprimă secreția de gastrină și implicit de acid clorhidric și pepsină. Dau sațietate, adică iau pofta de mâncare. Iată o propunere pentru o terapie împotriva bulimiei, a poftei exagerate de a mânca.
      Gastrina este și un factor de creștere autocrin cu efecte pe celula care o eliberează. Gastrina induce deci, proliferarea mucoasei gastrice, agravând cancerele de stomac. Un tratament anti-gastrină ar putea fi util în astfel de neoplazii.
      Sunt situații în care gastrina este stimulată în secreția ei. Aminteam dietele carnate, dar mai sunt și medicamentele care scad secreția acidă a stomacului și care printr-o reacție compensatorie vor determina o creștere a secreției de gastrină. Aceasta poate duce la proliferări de mucoasă gastrică. De aceea vă recomand să folosiți doar la recomandarea medicului medicamentele care scad secreția acidă a stomacului.
      Am întâlnit în practica mea pacienți care iau anti-acide de teama ca medicamentele pe care le iau ei să nu le afecteze stomacul sau în ideea de a avea o digestie ușoară. Dacă natura a lăsat acidul în stomac, e bine să-l lase și omul. Categoric anti-acidele sunt bune, dar în gastrite, duodenite, ulcere gastrice și duodenale, esofagitele reflux.
      Majoritatea își dovedesc eficiența complet pe parcursul a trei luni. Peste acest interval ele devin inutile, vindecarea fiind deja realizată. În schimb vom bifa doar reacțiile adverse.
      O clasă specială de pacienți o reprezintă cei care iau antiagregante, anticoagulante, anti-inflamatoare non-steroidiene și steroidiene (cortico-steroizi). Ei iau preventiv antiacide sau inhibitori ai secreției acide gastrice. Și aici ar fi bine să respecte sfatul medicului. Când nu e necesară scăderea secreției acide, e necesară păstrarea ei.
      Stomacul e un tip deștept. Să ne bazăm pe el.



Dr. Cosmin Ștefan Georgescu
09.08.2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu