Ne mor actorii triști și pleacă în stol
Furați de alumnii joc etern
Dar ne mai mor și cascadorii în rol
Și caii lor dispar în gest fratern.
Un cascador e un actor timid
Ce rolul și-l ia totuși prea în serios
Și în umbra unui star cam insipid
El moare și sărută mai duios.
Nu vă speriați, nu a murit de tot
Așa e rolul - până la final
Învie el cuprins de un resort
Și ne saluta tandru si banal.
El a jucat mereu ce-a fost mai greu
Aplauzele nu le-a luat nici cum
Pe rând e un Hercul și un pierdut Tezeu
Dar firul Ariadnei nu-i pe drum.
El joacă fără plasă, fără corzi
Și de aceea moare mai mereu
Lui i se închină azi regizori - lorzi
Dar el se închină doar lui Dumnezeu.
Dr. Cosmin Ștefan Georgescu
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu