O sursă sunt cărțile. Cele științifice sunt destinate strict medicilor și multe din ele creează probleme de înțelegere chiar specialiștilor. Gândiți-vă că medicina se schimbă mereu și datele publicate sunt tot mai stufoase și mai alambicate. De pildă se publică rapoarte de analiză medicală, rezultatele unor studii, fără a fi prea mult interpretate. Se merge astăzi pe o neutralitate a ideilor finale și pe evitarea concluziilor. Nu știu dacă este tocmai bine din punct de vedere științific dar respectă normele deontologice.
O astfel de gândire o extrapolează medicul și în discuția cu pacientul. Astăzi la întrebarea concretă a pacientului dacă se face bine sau nu, medicul răspunde evaziv: ,,Un procent pe care îl precizează din pacienții cu suferința dvs. tratați în acest mod s-au făcut bine,,. Aici apare marea barieră între medic și pacient. Pacientul cu greu va înțelege rigorile statistice, analizele generale, situația horistică. Și e normal să fie așa fiindcă el e un unicat, un caz particular.
Arta medicului constă în a transforma complexitatea tratatelor în simplitatea și fluiditatea practicii clinice.
Pacientul are ca surse de informare medicală mass-media, televiziune, radio, ziare, reviste, broșuri, care îi aduc un colorit bogat, o prezentare roz a stării de sănătate, îi oferă pași în ameliorarea bolilor. De aici se naște foarte ușor discuția cu prietenii, cu vecinii, cu rudele: ,,Ai văzut emisiunea ?,, ,,Nu ai și tu aceste simptome ?,, ,,Ai urmat acest tratament ?,,
Într-o astfel de ecuație medicul este de multe ori omis. Se presupune că sursele de informare sunt academice atâta timp cât sunt propagate public. Problema este că medicul trebuie neapărat consultat deoarece oricât de savante ar fi cunoștințele pacienților, ele de multe ori sunt direcționate spre o anumită suferință sau spre un anume tratament și tendința de a generaliza când cunoști doar un segment este foarte mare.
Cei mai mulți medici sunt încântați când la ei vin pacienți care știu foarte multe despre boala lor. Internetul este o bună sursă de informații mai ales dacă se apelează la site-uri oficiale, ale unor instituții de prestigiu, cum ar fi academiile, facultățile de medicină, spitalele, specialiști care se exprimă în acest mod.
Dar există și medici care se simt concurați în practica lor chiar de pacientul pe care îl tratează și care vine cu soluții inovatoare sau refuză un tratament datorită faptului că a auzit de niște reacții adverse. Este greu să-i prezinți unui pacient toate variantele de lucru, toate ipotezele diagnostice, toate soluțiile clinice. Reacțiile adverse sunt multiple și deși de multe ori, statistic, sunt foarte rare, ele produc maxima anxietate a pacientului. Acordul informat în care pacientul acceptă conduita medicală trebuie făcut în deplină cunoștință din partea omului aflat în suferință, dar înțelegerea deplină a procesului medical e greu de atins din partea unui om care nu are studii medicale.
De aceea de multe ori între medic și pacient e un compromis. Medicul sintetizează elementele esențiale iar pacientul le bifează mental înțelegându-le punct cu punct. Este calea de mijloc pe care, cu o bază solidă din partea unui pacient care a urmărit cu atenție mesajele medicale ce i-au fost comunicate în timp pe diverse căi și medicul ce are harul și abilitatea de a se face înțeles, conduce în final la atingerea unei stări de încredere reciproce care duce la optimizarea rezultatului.
Dr. Cosmin Ștefan Georgescu
30.08.2014
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu