Suntem bruiați prin urmare de fel de fel de radiații, vorbim mult la telefonul mobil, ne uităm mult la televizor, ne expunem la soare. Pe blocurile noastre răsar fel de fel de antene și ne bucurăm că suntem scutiți de un anume procent din întreținere uitând că ne vindem astfel sănătatea.
De ce unii oameni dezvoltă tumori în diferite segmente ale corpului, iar alții nu, în urma unor expuneri similare la radiații, e destul de greu de explicat. Câteva răspunsuri avem. Există un important factor genetic, o moștenire, o tendință de a dezvolta cancere la anumite persoane observată pe parcursul întregului arbore genealogic. Din păcate nu avem astfel de hărți biologice clare pentru fiecare familie.
Medicina de acum 100-200 de ani nu era așa de performantă cum e cea de azi și în nici un caz nu se ocupa de statistică și de păstrarea datelor.
Terenul genetic predispozant presupune un deficit în genele și enzimele care ne apără de cancer (anti-oncogene) și un exces în cele pro-oncogene. Ca de atâtea ori în medicină și aici boala indică dezechilibrarea unei balanțe.
Radiațiile ultraviolete emise de soare sunt reținute în proporție de 95% de către stratul de ozon care înconjoară pământul. Ozonul este O3, un super oxid, un oxigen oxidat. El permite ajungerea pe pământ a numai 5% din radiația ultravioletă solară. Și atât e destul de mult și e optim pentru viață. Ultravioletele alături de celelalte radiații solare au permis viața pe pământ și o întrețin. Nici o altă planetă din sistemul nostru solar nu se bucură de o astfel de climă, de temperatură, de amestec radiant optim pentru viață. Suntem prin urmare niște privilegiați. Trăim în singura zonă nascentă de viață din sistemul nostru solar.
Din păcate am început să ne facem rău nouă înșine. Utilizarea excesivă a freonilor - amestecuri gazoase pe bază de fluor și alți halogeni, a dus la subțierea stratului de ozon. Freonii îi întâlnim în spary-uri ca agenți de propulsie, în aparatele de condiționare a aerului, în unele tipuri de frigidere - dovedindu-se buni agenți de răcire.
Perforarea stratului de ozon se observă în special la Polul Sud al pământului, zona cea mai expusă acum ultravioletelor. Un slogan ecologist pe care vreau să vi-l reamintesc ne atrage atenția că spray-ul dezodorizant al fiecăruia dintre noi contribuie la diminuarea stratului de ozon. Prin urmare se fac eforturi concertate și ele trebuie sporite pentru înlocuirea spray-urilor cu alte tipuri de cosmetice la fel de eficiente, cum ar fi de pildă deodorizantele cu bilă.
Frigiderele moderne folosesc astăzi o nouă tehnologie și probabil că nu va trece mult timp și aparatele de condiționat vor funcționa și ele fără freoni.
Mai sunt și unele procese tehnologice și industriale a căror dependență de freoni este încă acută și trebuie schimbată.
Modificările climatice, încălzirea globală, cancerele de piele, afecțiunile oculare, afectarea până la dispariție a diverselor specii de plante și animale au la bază excesul de ultraviolete care ajunge pe sol.
Există 3 tipuri de ultraviolete: A, B și C în funcție de lungimea lor de undă. Cele mai periculoase sunt considerate cele de tipul A și B împotriva cărora acționează majoritatea cremelor anti-ultraviolete și lentilele și ecranele de protecție. Nu orice ochelari de soare cu lentilă colorată, oricât ar fi ea de închisă sau de reflectorizantă, pot proteja în fața ultravioletelor (UV). Cumpărați numai ochelari anti UV avizați medical cu înscrisul clar al acestei protecții. Ochelarii profesionali sunt însoțiți de o carte de identitate în care se precizează toate calitățile lor. De cele mai multe ori se asigură și o garanție. Chiar dacă plătiți mai mult, plătiți pentru sănătatea dvs.
Cataracta și afectarea retinei sunt suferințe cauzate de UV.
Recomand și schiorilor să poarte ochelarii speciali anti-UV deoarece reflectare acestor unde din albul zăpezii este foarte puternică.
Cremele anti-UV nu au efect mai mult de 2 ore și protecția pe care o asigură dispare la ieșirea din apă. Prin urmare repetați aplicarea din 2 în 2 ore și la fiecare ieșire din apă. Există creme anti-UV și pentru copii și pentru diferite tipuri de ten ale adulților în funcție și de anumite suferințe dermatologice.
Consultați dermatologul, sau medicul de familie sau pediatrul înainte de a alege tipul de cremă anti-UV.
Unele creme anti-UV, ca orice tip de produs dermatologic, pot produce o iritație a pielii. E de preferat însă, reacțiilor mult mai severe și pe termen lung induse de UV solare.
Omul a reușit să copieze aceste UV și să le producă. Astfel au apărut solarele, în care expunerea artificială furnizează uneori chiar doze mai mari de UV decât cele oferite de soare. Riscul de afecțiuni ale pielii va fi deci prezent și în aceste bronzări artificiale. Și aici va trebui să folosiți cremele de protecție anti-UV.
Mai există și cremele auto-bronzante care închid culoarea tegumentului fără expunerea directă la UV. Și aici trebuie analizat cu atenție modul în care produc această pigmentare. Dacă e un mod fiziologic, normal, natural, sau unul sintetic și agresiv.
Numai după ce ascultați sfatul medicului, având deplina cunoaștere a beneficiilor și riscurilor, veți lua propria dvs. hotărâre.
Eu am să vă spun că bronzarea nu e un act atât de natural pe cât pare, în sensul că nu e atât de sănătos. Avem falsa impresie că tot ceea ce ni se întâmplă în natură e în favoarea sănătății noastre. UV au un efect benefic. Transformă 7-dehidrocolesterolul din piele în vitamina D, întărindu-ne scheletul și chiar imunitatea. Dar UV, în special tipul A (denumit lumină neagră) și tipul B sunt reținute de diferite structuri ale corpului nostru, pe care le oxidează și cărora le modifică compoziția:
-celulele epidermului (stratul superficial al pielii)
-celulele Langerhans (macrofagele, gunoierii din piele)
-hematiile (celulele roșii)
-bilirubina (componenta fierii)
Apar adevărate mutații, rupturi ale acidului nucleic (ADN și ARN), dar și ale proteinelor, fapt ce inițial duce la o inflamație, o iritație și în timp la cancer.
Deci faptul că venim bronzați de la mare nu înseamnă că venim mai sănătoși. Din potrivă. Bronzarea este foto-oxidarea melaninei. Această transformare a pigmentului pielii îl închide la culoare, iar foto indică faptul că procesul ale loc la lumină.
Alunițele (nervii pigmentari) ar trebui ferite de UV. Pacienți cu tegument foarte deschis la culoare, blonzi, roșcați, populație nordică ar trebui să evite bronzarea. La fel pacienții cu diferite boli dermatologice în care există un deficit sau absența melaninei: vitiligo (pielea de vițel-acele pete roze pe piele, decolorate) și albinismul - situația în care pacientul este alb din cap până în picioare și nu se poate bronza cu tot efortul soarelui.
Sunt protejați într-o măsură mare pacienții cu tegument foarte închis la culoare și toate rasele care constituțional au această textură a pielii. De altfel, în zonele calde ale globului, la ecuator, la tropice, întâlnim rase umane cu tegumente închise, care respinge în mare măsură radiația solară.
Interesant e că astfel de oameni dezvoltă cancere de palme și plante (tălpi). Zone lipsite de pigment la toate rasele.
Melanina e un pigment al pielii produs de melanocite - celule specializate în sinteza lui și situate la baza epidermei. Cu cât acest pigment e mai oxidat, cu atât pielea se va închide mai mult la culoare, bronzându-se. De altfel, melano înseamnă negru în limba greacă, iar bronzarea înseamnă a căpăta culoarea aramei, brun-roșcat.
Bronzându-ne, ne îmbătrânim pielea, ne-o uscăm și ne-o ridăm. Categoric, aspectul bronzului este plăcut, dar în timp el va distruge pielea și mai mult îi poate produce, prin expuneri masive și îndelungate, leziuni severe de la arsură la cancer.
Nu vreau să închei fără a fi puțin optimist. UV benefice le întâlniți prin expunerea la soare până în ora 10 dimineața și după ora 18, iar efectele lor benefice, nu numai în sinteza vitaminei D, au fost preluate și în medicină: nou născuții cu icter patologic sunt introduși în incubatoare cu UV pentru a distruge bilirubina toxică și a preveni icterul nuclear - o boală care afectează ireversibil creierul (ganglionii bazali). Iar o boală numită psoriazis - care constă în descoamarea exagerată a pielii, ducând la o înroșire acoperită de cruste argintii, se tratează prin expunerea la UV, tegumentul fiind sensibilizat în prealabil cu psolanel (procedura Puva - psolanel + UV A).
Dermatologul Wood a inventat lampa care îi poartă numele, o lampă cu UV care depistează multe afecțiuni ale pielii în special de natură fungică (ciupercile pielii).
UV alături de celelalte radiații solare ne dau viață dar ne pot și omorî. Ține numai de noi să le strunim.
Dr. Cosmin Ștefan Georgescu
13.08.2014
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu