Am văzut un spectacol de stand-up comedy în care actorul agresat de un astfel de țânțar îl prinde în palmă, nu îl omoară, îi cântă până adoarme și apoi începe să îi producă la ureche acel murmur care te scoate din minți.
Țânțarii s-au specializat. Cei care atacă noaptea târziu nu mai au acest sunet care nici lor nu le prinde bine, punându-i în pericol. În plus s-au specializat să atace în special copiii mici care au un sânge proaspăt, un tegument ușor de pătruns și care sunt lipsiți de apărare și de cele mai multe ori, vara, descoperiți pe o mare parte din trup.
Țânțarii sunt ființe hematofage adică se hrănesc cu sânge. Aparțin insectelor diptere (fiind prevăzuți cu două aripi).
Malaria sau paludismul (boala mlaștinilor) este produsă de țânțarul Anofel, femela. Prin asanarea (dragarea) mlaștinilor la noi în țară malaria a dispărut. Ea este însă prezentă în țări din Africa și Asia și cei care călătoresc în aceste zone trebuie să primească în prealabil un tratament de prevenire a malariei.
Țânțarul obișnuit produce în urma înțepăturii o papulă (umflătură) a pielii, eritematoasă (roșie), pruriginoasă (care produce mâncărime). Uneori apare reacția id (identică), leziuni similare cu cea inițială printr-un mecanism de copiere imună a semnalului reactiv din partea gazdei deși țânțarul a puncționat într-un singur loc.
Tratamentul este local, cu alcool camforat sau mentolat.
Pentru a preveni înțepăturile de țânțar există creme speciale care se aplică pe corp - conțin repelenți - agenți de îndepărtare a țânțarilor.
Foarte eficiente sunt plasele de țânțari la geamuri, uși, sau în jurul paturilor gen baldachin.
Insecticide administrate din avion s-au dovedit utile în zonele calde și umede unde țânțarii trăiesc din abundență.
Înțepăturile de albină și viespe sunt mai periculoase decât cele de țânțar datorită unei reacții alergice intense induse de venin. Spre deosebire de țânțar, albina și viespea mor în urma puncționării tegumentului victimei deoarece actul, prevăzut cu niște pinteni rămâne ca o ancoră implantat în piele, rupând o parte din trupul insectei care se desprinde pentru a zbura.
Albinele și viespile sunt insecte himenoptere cu aripi transparente. În urma înțepăturilor, papula roșie și pruriginoasă se poate transforma în veziculă, bulă (pungă cu lichid de mari dimensiuni) sau poate pustuliza (suprainfecție cu germeni producători de puroi de tipul stafilococului și streptococului). Se descriu chiar zone de necroză - țesut mort de culoare neagră. Se poate instala o reacție anafilactoidă (care imită șocul anafilactic) sau chiar șoc anafilactic cu vasodilatație extremă, hipotensiune, paloare, tahicardie reactivă (creșterea frecvenței inimii), edem alergic Quinque sau chiar edem glotic (acumulări de lichid la intrarea în laringe cu risc de sufocare).
Tratament: în șocul anafilactic - adrenalină subcutanat. Acesta este mediatorul simpatic care face vasoconstricție și absoarbe edemele cu risc de asfixiere dilatând și căile respiratorii.
În reacțiile anafilactoide se administrează hemisuccinat de cortizon pe cale intravenoasă. Agentul este un anti-inflamator steroidian care reduce edemele și reface circulația sangvină. Sunt utile și antihistaminicile injectabile de tipul feniraminei.
În cazul suprainfecției cu piogeni recomand administrarea de antibiotice de tipul hexacilinei, combinație amoxicilină cu acid clavulanic, sau ampicilinei cu sulbactam, sau administrarea de cefalosporine, toate pe cale orală.
Rana se curăță cu alcool mentolat, camforat, se unge cu paste antibiotice pe bază de bacitracină și neomicină.
Înțepătura de căpușă. Căpușa nu este o insectă, ea este o ixodă, un artropod (animal cu picioarele articulate) ce uneori poate fi vectorul (transportorul) unor bacterii sau virusuri periculoase.
Exemplul cel mai cunoscut este al bolii Lyme sau borelioza, situație în care căpușa transferă bacteria Borellia burgdorferi. Căpușa este preluată de la animale, de cele mai multe ori de la câini. Aceștia la rândul lor preluând-o din iarbă, focarul fiind animalele sălbatice (căprioare, cerbi).
Recomand comunităților locale să ia măsuri privind tunderea ierburilor unde căpușa se dezvoltă cu predilecție.
Soarele îndepărtează căpușa de pe sol. Câinii comunitari la rândul lor purtători de căpușe, trebuie prinși și introduși în sisteme speciale destinate protejării și întreținerii lor.
Câinii cu stăpân trebuie deparazitați periodic conform protocoalelor veterinare.
Recomand să se poarte îmbrăcăminte care să acopere integral membrele și aceasta să fie de culoare albă pentru a face vizibilă prinderea eventuală a unei căpușe pe țesătură.
Contraindic mersul desculț pe iarbă deși nu îi neg beneficiile psihice, cunoscute și din melodia lui Tom Jones - Green, green grass from home.
Dacă totuși căpușa a înțepat pielea, corpul ei sau fragmente din ea rămân înfipte. Se va îndepărta cât mai repede cu ajutorul pensetei și a câtorva picături de ulei de vaselină, ulei de floarea soarelui, benzină, de preferat de către un cadru medical.
Tratamentul antibiotic împotriva unei eventuale Borelli este bine venit.
Înțepătura de păianjen. Păianjenul aparține artropodelor arahnide (croitoare sau formatoare de pânză). Veninul său produce o reacție intensă la locul înțepăturii producând o papulă eritemo-pruriginoasă care poate evolua spre reacție anafilactoidă și șoc anafilactic. Înțepăturile ulterioare de păianjen pot induce reacții din ce în ce mai severe datorită faptului că organismul uman are o memorie imună și va răspunde prompt și mai sever. Același lucru este valabil și pentru repetarea înțepăturilor de albine și viespi.
Bazându-ne pe această proprietate dar acționând în sens invers ei, medicina a inventat vaccinurile cu doze progresiv crescânde care produc desensibilizarea. Organismul se adaptează la toxic și nu mai reacționează. De altfel primul vaccin din lume a fost lipsa de reacție a mulgătorilor de vaci contaminate cu vacina - virus pe care acești fermieri îl luam pe rănile mâinilor și se obișnuiau cu el.
Și Rasputin tot bând otrava strecurată în mâncare de dușmanii lui a devenit imun la ea, consumând-o în mari cantități. Cine știe la câte otrăvuri nu om fi devenit și noi imuni fără să știm pe parcursul întregii noastre vieți...
Dr. Cosmin Ștefan Georgescu
21.08.2014
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu